Istoria vetrei

Păstrători ai comorilor vetrei străbune, dascălii Ana Tătar, Iacob Tătar şi Cornel Uriran, aduc laudă înaintaşilor prin monografia „Cristeştii-Ciceului-Istorie şi actualitate”. Lucrarea, bine documentată, este un reper al frumoasei localităţi aşezată pe drumul european, nu departe de Beclean, brăzdată de râurile Ilişua şi Someşul Mare. Dumnezeu a suflat dragoste peste locul care îngemănează dealurile cu luncile, pădurile cu apele, într-o perfectă armonie a pădurii.

Numele satului derivă din Kereszt, datat în 1333, iar prin anul 1527 tărâmul avea ca domnitor pe Petru Rareş. Interesant, cum la Cristeşti vechiul se împacă cu noul, autorii aducând date din trecutul îndepărtat, dar şi despre actualitate, casele vechi fiind alături de vile, portul popular alături de cel modern, uliţele străvechi alături de asfaltul de azi. Satul cu peste 1100 de locuitori are amintiri de pus la suflet, de la hainele făcute de croitori precum Florica lui Pâca, Anica lui Anti, Marcu Nicolae, la moaşele Amalia şi Anica, un fel de „doftori” ai satului, care te vindecau cu liliuăn ( crin), varză, cartof, ceapă şi nenumărate ierburi. Meşterii satului, de la zidari-familia Mureşan, la dulgheri-vasile Diugan, tâmplari, fierari-familia Bodor, mecanici agricoli, apicultori, fântânari, cfr-işti. Cei plecaţi la Bucureşti, în căutarea binelui, au adus acasă cuvinte noi, precum haimana, cangăr, ciulama, matale, horă intrate acum în „dicţionarul” satului. Fiecare om care şi-a dorit o viaţă în străinătate este trecut cu numele, ca un recenzământ al sufletelor.

Deşi un sat aproape de oraş, Cristeştii nu a uitat de tradiţii şi obiceiuri, de la cununa grâului, la strigătura la găină, Ispasul, Sângeorzul, plecarea tinerilor la armată, jocul sunt creionate de dascăli cu patima omului ce îşi iubeşte glia mai mult ca orice. Primăria, biserica, şcoala, poşta, căminul cultural, cooperativa de credit, magazinele, dar şi balastiera, într-un cuvânt toate obiectivele de interes public sunt în carte. Dintre personalităţi amintim în primul rând pe doctorul Gheorghe Traian Dascăl, care a înfrumuseţat centrul cu 10 monumente, fiind un record pe plan naţional după numărul de locuitori. Apoi amintim pe Torma Karoly, epigrafist, membru al Academiilor Maghiară şi Română, Torma Szofi, doctor în ştiinţe, Ştefan Homorodeanu-director Spitalul Dej, Alexandru Tătar-subprefect de Maramureş, Gheorghe Ţopan-profesor Academia Navală Constanţa, Valer Rus, prof. univ. Academia de Ştiinţe Economice Bucureşti, Alexandru Dascăl-general în armată, Ioan Rusan- general în armată, Ioan Greluş-director al Filarmonicii Braşov, Pop Simion-artist, Florin Săsărman-artist şi jurnalist, Tiberiu Rus-prorector al Universităţii Tehnice Cluj, Ioan Aurel Rus, preot, deputat.

O carte ca o oglindă, care deschide poarta spre inima cristurenilor. Un document bine construit, de cei care iubesc peste măsură omul, istoria, viaţa şi sfinţania. Un reper pentru generaţiile care vor veni.