La 102 ani, vrednicul veteran de război Ioan Moldovan consideră a fi îndestulătoare distincţiile căpătate pe front

Intrat în anul 102 al vieții, concitadinul nostru, domnul Ioan Moldovan, este în mod indubitabil o ființă cu totul specială, care a fost și a rămas în întreaga sa viață un învingător. A cunoscut nemijlocit grozăviile și urgiile războiului, a învins greutățile și suferințele prizonieratului, a luptat din răsputeri pentru binele și fericirea conjudețenilor și a semenilor săi. Perioada sa activă a însumat peste 43 ani, din care vreme de opt ani și-a slujit țara și neamul sub drapel, în calitate de militar în termen, de elev al școlii de ofițeri de artilerie cu termen redus, cu ocazia numeroaselor concentrări, iar în perioada celui de-al doilea război mondial a fost mobilizat și trimis pe Frontul de Răsărit cu Regimentul 1 Artilerie Moto Craiova.

În 02.02.1943, în cea mai încrâncenată și sângeroasă bătălie din istorie, cea de la Stalingrad, a căzut prizonier, iar suferințele sale s-au încheiat abia la..... 30 noiembrie 1946 !. ( Doar Andreica Ioan de la Joseni, socrul învățătorului Toader Galben, un alt brav veteran de război, s-a întors la ai săi mai târziu, respectiv la ....13.07.1948 !, însă după o lună a decedat).

După revenirea de pe front și din prizonierat, mai ales în perioada în care a avut calitatea de înalt funcționar public, respectiv de Secretar al Consiliului Județean, domnul Ioan Moldovan s-a implicat la cel mai înalt nivel în conducerea destinelor județului, iar îmbinarea fericită a iscusinței și priceperii, pregătirii profesionale cu experiența sa vastă de viață, cu inițiativa, creativitatea, receptivitatea la nou, la cerințele și nevoile comunității și a semenilor, cu ordinea, disciplina și rigoarea specifice celor ce au îmbrățișat cariera armelor, au fost încunante de rezultate, ce i-au adus aprecieri unanime, admirație și respect.

Cunoscându-i îndeaproape activitatea, preocupările, meritele și sacrificiile, în urmă cu ceva vreme, m-am interesat la Asociația Națională a Veteranilor de Război - filiala Bistrița-Năsăud dacă nu poate fi propus pentru avansare la gradul de general de brigadă (rtr), mai ales că a existat o perioadă în care veteranii de război, ce au luptat pe Frontul de Răsărit, n-au contat atunci când a fost vorba de acordarea unor ordine, medalii și recompense.

De fapt și actualul grad militar, cel de colonel (rtr), i-a fost acordat abia la 22.04.2010, respectiv în anul 95 al vieții, până atunci a avut gradul de sublocotenent cu care a plecat și s-a reîntors de pe front ! Cu acest prilej, a rezultat că îndeplinește toate condițiile prevăzute, în sensul că a participat la operațiunile militare din cel de al doilea război mondial, unde s-a distins prin acte de mare bravură ostășească, că este absolvent al unei instituții de învățământ superior cu diplomă de licență, respectiv a Facultății de Drept din București și că a avut și are din totdeauna o conduită civică și morală ireproșabile.

De asemenea, la finele anului trecut, pentru merite incontestabile și unanim recunoscute în dezvoltarea și promovarea județului ar fi putut fi propozabil pentru acordarea titlului de ”Cetățean de onoare al Județului Bistrița-Năsăud“. În ambele situații, demersurile întreprinse n-au avut din păcate finalitatea scontată, iar vinovatul principal este chiar împricinatul, bravul combatant și vrednicul veteran de război Ioan Moldovan. Acesta, cu modestia, ce l-a caracterizat din totdeauna, a susținut că a beneficiat de ceea ce i se cuvenea devreme ce la 14.09.1941, în timp ce se găsea pe front, a fost decorat cu Ordinul ” Coroana României“ cu Spade clasa a V-a și Panglică de ”Virtute Militară“, iar în aceste condiții socotește a fi îndestulătoare ordinele și recompensele pe care le-a căpătat atunci, cea mai mare și importantă recompensă fiindu-i acordată totuși de Cel de Sus, care l-a ajutat să se reîntoarcă în mod nesperat, viu și nevătămat la ai săi.

Unul dintre argumentele invocate a fost și acela că, potrivit opiniei sale, orice drept presupune și niște obligații, între acestea trebuind să existe o anumită simetrie, cum ar fi de pildă obligația de reprezentare a celor din breaslă la diferite acțiuni și manifestări, iar cum de ceva vreme starea sănătății nu-i mai permite să-și părăsească apartamentul, nu mai poate îndeplini nici măcar asemenea minime însărcinări. Insuccesul demersurilor întreprinse s-au datorat probabil și procedurilor birocratice potrivit cărora unui om de 100 și ceva de ani, cu o conduită și moralitate în afara oricărei discuții, i se pretinde să prezinte certificatul de cazier judiciar!

Ar trebui bineînțeles că acestea să fie revăzute, mai ales că ordinele, distincțiile, recompensele nu se dau la cerere, iar verificarea îndeplinirii condițiilor a fost și este din totdeauna atributul inițiatorului și autorităților în drept. În pofida acestor insuccese sperăm a fi temporare, pentru cei care l-am cunoscut domnul Ioan Moldovan rămâne conjudețeanul și veteranul de război cu numărul 1, motiv pentru care de Ziua Veteranilor de Război îi adresăm un sincer și călduros "La mulți și fericiți ani!".

Totodată, îl rugăm pe Doamne Doamne să-i dea în continuare putere să poată să înfrunte cu succes încercările, care îi mai tulbură din când în când frumoșii săi ani ai senectuții.