La Bistriţa, slujbă de pomenire, la 40 zile la trecerea în ceruri a Regelui Mihai I

30 decembrie în literatură
- fragment -

La 10 mai 1866, când a sosit în țară, Carol I era deghizat și necunoscut, cu un simplu geamantan, iar când în 30 decembrie 1947 a plecat strănepotul său, regele Mihai, se ducea cu un tren întreg, plus valutele plasate în străinătate, toate furate din sudoarea poporului amarnic jefuit.
Instaurarea dinastiei prusace a trezit revolta unei țări întregi [...].
Istoria contemporană stă martoră a felului în care țara ne-a fost vândută marilor trusturi mondiale capitaliste în perioada dintre cele două războaie mondiale, de către regele spoliator, ajutat de oligarhia politicianistă a vremii. țara se prăbușea treptat în haos [...].
Și când în acea înscriere de decembrie 30, în albul fulguind al ninsorii, văzduhul a fost spintecat de-o nouă istorie – de astă-dată adevărată istorie concretizată în două cuvinte: Trăiască republica. Străzile au fost inundate de mulțimea încătușată atâția ani sub zăbranicul suferinței, inimile s-au încălzit sub faldurile steagurilor roșii ce fluturau zorii socialismului triumfător [...].
Republica marca nu numai o schimbare de guvernământ, dar și momentul de pornire a revoluției socialiste... Semnificația lui lua formele unor avântate accente lirice spuse pe toate coardele vibrației graiului românesc [...].
Demostene Botez, decanul poeților de astăzi, evocatorul discret al acelor trecute vremi, dar și cântărețul mărețiilor de acum, privește cu usturătoare constatare viața de pe timpuri de la castelul Peleș. Pe aripa unei viziuni a fostului stăpân de-acolo, poetul afirmă:
„Te tot caut prin saloane, prin odăi,
Pe unde ai trecut sever, mai ieri,
Și nu-ți găsesc nici umbra nicăieri,
Și n-aud glasul sfetnicilor tăi.
Dar ceea ce simt astăzi mai degrabă,
În hardughia asta de brădet,
E că pe urma ta nu-i un regret
Și nu te plânge astăzi nici o babă.
Ne spune ghidul: „La acest birou
Semna decrete în nouă sute șapte”...
Prin sală-aleargă parcă un ecou
Din ce ați completat atunci în șoapte.
Iar tot covorul de pe jos,
Pe care-amurgul purpuriu se strânge
Și e de molii și de vreme ros,
Îmi pare încă năclăit de sânge”...
Asemenea tablouri rămân dovezi de document [...].
În cartea de aur a României Socialiste, în orice gând și-n orice vorbă stăruie mereu ca o permanență vie simbolul concret al lumii acesteia, întruchiparea pură a sufletului ei. Este puterea creatoare a Patriei, conținută într-un singur cuvânt: PARTID. El sintetizează forța de luptă în trecutul întunecat, conștiința mobilizatoare în crearea unei istorii și voința nestrămutată de a ne făuri, cu propriile noastre puteri, fericirea mult dorită. Spuse în versuri, ar suna așa precum o zice poetul:
„Cu ochii noștri limpezi
Ce-acuma se deschid,
pe cartea-n care-i scrisă
povestea țării-ntreagă,
Citim cuvântul simplu
și minunat: PARTID,
și inima și mintea
se-ntrec să-l înțeleagă!
La sărbătoarea mare a celor 25 de ani de tinerețe creatoare și în prag de Nou an, închinăm Patriei fericite și înțeleptului ei conducător, PCR, un tradițional și românesc: „LA MULȚI ANI!”.

Octavian Ruleanu
profesor, Liceul „George Coșbuc”

Ecoul, Bistrița, Anul V, 1972, nr. 651 (30 decembrie) – Supliment închinat aniversării Republicii, editat de Comitetul Județean Bistrița-Năsăud al PCR, secția de propagandă, p. 2 + p. 10.