La ceas aniversar. La mulți ani inginerului, doctorului în silvicultură, profesorului și scriitorului Grigore Avram!

                Grigore Avram s-a născut la 13 februarue 1964 în satul Maieru, cartier Bălăsâna, sat cu căsuțe albastre, „răstignit între măguri”. Părinții săi, oameni vrednici, i-au crescut pe cei șase copii ai familiei în cultul muncii, al dragostei față de de oameni, de carte, de natură și, mai ales, în spiritul credinței statornice în Bunul Dumnezeu.

                Grigore a urmat învățământul primar și gimnazial în satul natal, avându-l ca mentor pe profesorul, folcloristul, muzeograful și scriitorul Sever Ursa, care și-a pus amprenta asupra personalității sale.

                Iubind natura, dar mai ales pădurea, Grigore a studiat apoi la Liceul Silvic Năsăud, după care s-a înscris la Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere Brașov, pe care a absolvit-o în 1988.

                Setea de cunoaștere și dragostrea pentru viețuitoare l-au îndemnat pe Grigore Avram să se înscrie la doctoratul în silvicultură, pe care îl obține în 2002. Au urmat apoi și alte specializări care i-au permis să lucreze în domeniul silviculturii, al protecției mediului și în cel universitar.

                În anul 1989 se căsătorește cu Iuliana, absolventă a Liceului Pedagpgic Năsăud și a Facultății de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității „Vasile Goldiș” Arad. Iuliana, soție devotată, a sprijinit evoluția profesională, socială și culturală a soțului. Dumnezeu a dăruit soților, Iuliana și Grigore Avram, trei fete, care astăzi fac cinste părinților lor.

                Până acum, Grigore Avram și-a gestionat cu mare eficiență timpul între activitatea profesională, socială, familială și literară. A scris și publicat atât lucrări de specialitate, cât și opere literare.

                Enumerăm lucrările de specialitate care abordează stilul științific:

· Pădurile din județul Bistrița-Năsăud din cele mai vechi timpuri până azi (2002)

· Construcția ecologică a pădurilor de pe clina sudică a Munților Rodnei afectate de doborâturi și rupturi de vânt (2006)

· Dicționar pentru silvicultori (2007)

Volume eseu

· Pădurea altfel (2009)

· Contra răului din noi (2010)

                De asemenea, enumerăm lucrările literare cu care s-a remarcat în peisajul cultural.

                Romane: Anul șarpelui (2013), Da, de unde (2015), La poalele Sodomei (2022)

                Volume de poezii: Lacrima noții (2000), Rugi (2005), Sub cerul gol (2008), Cuib (2009), Cu rând (2012), Așa dar (2024).

                Palmaresul volumelor scrise de Grigore Avram care au văzut lumina tiparului este impresionant. Mai ales volumele de versuri, eseuri și romane se remarcă prin rafinament în exprimare și prin apreciata acuratețe stilistică.

                Lectura operelor elaborate de Grigore Avram este plăcută și ademenitoare. Ea incită le reflecții privind marile probleme existențiale: nașterea, viața și sfârșitul acesteia, care să fie cât mai departe de apocalipsă.

                Citind opera lui Grigore Avram, am fost atrasă în mod special de volumul eseu „Pădurea altfel” (2009). Vă mărturisesc că este una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit până acum. Ea este păstrunsă de idei filosofice, culturale, estetice și religioase. M-am născut și eu și am crescut la sat, acolo unde, cum spune Lucian Blaga, s-a născut veșnicia. Lectura cărții mi-a reactualizat multe amintiri dragi din copilărie, referitoare la pădurile de fag, stejar, salcâm, mesteacăn, la izvoarele cu apa limpede ca lacruma, la animalele întâlnite în pădure, printre care: veverițe, iepuri, căprioare, mistreți, vulpi, lupi chiar, la gingașele flori pe care le culegeau primăvara devreme, precum ghiocei viorele, florile Paștelui etc. În pădure am văzut graurii, ulii, sticleții, fazanii, am auzit pupăza și cucul cântând.

                Natura, cu toate frumusețile ei, sădește în sufletul oamenilor acea bucurie de a trăi, de a mulțumi Creatorului care ne-a dat viață.

                Cartea “Pădurea altfel” este dedicată familliei autorului, în lumina căreia “a descoperit frumusețea răsăritului și gustul împlinirii”. Nu este o poveste, nici un roman sau o lucrare rezultată din cercetări științifice de specialitate, ci se identifică cu crezul autorului referitor la viață, la Creatorul ei, la faptul că pădurea este un subsistem viu al Universului, a fost, este și va fi cheia vieții noastre pe pământ și că așa cum se prezintă ea la un moment dat, întruchipează concepția despre lume și viață a generației care este contemporană cu ea. Calitatea vieții oamenilor este direct proporțională cu dimensiunea și starea de sănătate a pădurilor din preajma lor.

                Pădurea ne dă aer curat, ne ajută să ne construim o locuință, ne ajută să avem căldură și chiar lumină, este ocrotitoare pentru plante, animale și oameni, ne protejează de vânt și furtuni, ne aduce ploaie; prin rădăcinile ei ne amintește că „din pământ suntem și-n pământ vom merge”, ne unește cu cerul prin coroana arborilor ei și a fost, este și va fi sursă de inspirație pentru artiști: pictori, sculptori, scriitori, dar mai ales poeți.

                Grigore Avram, specialist în domeniul forestier, afirmă că „am văzut pădurea semănând cu o ființă umană suferindă, săracă și neajutorată, dar în măsură să întrețină din sărăcia ei o întreagă planetă. Am văzut-o, de asemenea, îngenuncheată în fața turbării nosatre, dar în stare să ceară Tatălui, după modelul Fiului, iertare pentru toți aceia care, hrănindu-se din ea, comit păcat. Dar am văzut-o și cu zâmbetul larg deschis către univers, purtând în ea dragostea față de semeni, pe care i-a îmbrăcat și la propriu și la figurat în gigantica ei emoție sentimentală”.

                Plantele sunt mai curate la suflet decât oamenii. Pădurea se distinge printr-o organizare impecabilă. Arborii au o conduită care poate fi un exemplu demn de urmat pentru om.

                Citind această carte, învățăm mult despre ecologie. Pădurea care întreține viața planetei Pământ trebuie protejată și iubită. Fără ea, viața nu ar mai exista. Agresiunea față de pădure se va transforma în agresiune față de noi înșine, față de generațiile care vin după noi, față de întreaga planetă. Astfel, vom fi chemători și aducători de Apocalipsă.

                Consider că volumul “Pădurea altfel”, scris de Grigore Avram, ar trebui să existe în toate bibliotecile școlare și universitare, în bibliotecile familiilor care au copii și care trebuie educați să le pese de prezentul și de viitorul Planetei albastre.

                Acum, la ceas aniversar, urăm inginerului, doctorului în silvicultură, profesorului și scriitorului Grigore Avram, multă sănătate, viață lungă și fericită alături de toți semenii noștri, dar mai ales alături de cei dragi.

Prof. Maria Ursu

Năsăud