GRIGORE AVRAM SI PADUREA SA, ALTFEL

Sambata 28 martie 2009, la muzeul « Cuibul visurilor » din Maieru, intr-o atmosfera de suflet, maiereanul Grigore Avram, doctor in silvicultura, si-a lansat cartea « Padurea altfel », un pios omagiu adus padurii, acest mesager spre respiratia transcedentala.

In prezidiu au fost patru personalitati, distinsul, neobositul si generosul profesor Sever Ursa, ctitorul muzeului, scriitoarele Elena Campan si Melania Cuc, ultima un fel de Ana Blandiana cu primavara-n piept, si desigur, Grigore Avram care « s-a intors acasa. »

Doamna Elena Campan a adus un binemeritat omagiu profesorului Sever Ursa, dansa mai spunand , « La sate au mai mult timp pentru cultura, intelectualitatea rurala reprezinta un nucleu mult mai bine inchegat. Cartea este un eseu inchinat padurii. Inaltimea padurii este o inaltime spirituala. » Doamna Melania Cuc:”Maierenii descopera vesnicia, noi suntem aici dintodeauna. Un poet nu trebuie sa fie neaparat si boem. Este o carte care merge paralel cu sufletul si se oglindeste in apele Somesului. » Prof. Sever Ursa : »Nu eu sunt vinovat ca voi ati ajuns poeti si prozatori. Anii trec si trebuie sa ne amintim de altii. Grigore Avram a imperecheat cuvintele si a aratat frumusetea lor, inchinand rugi sub cer gol. Codru este o padure mare, neanceputa, este fara margini, este imparat, cum l-a numit Eminescu. Este o nuanta de mister, de inefabil. »

In sala am remarcat pe mama sarbatoritului, parintele Emil Coman, ing. Alexandru Jauca, seful Ocolului Silvic Rodna, prof. Doina Ursa, Liviu Ursa, Liviu Paius, Icu Craciun, Ilie Hoza, si nu in ultimul rand, Virgil Ciocarla, nasul lui Avram, care ne-a cantat si ne-a spus ca « Baza de plecare a poeziei este spatiul interior. »

« Padurea altfel » a lui Grigore Avram este un pas necesar peste valurile trufase si inabusitoare de astazi. Avem nevoie de aer si prin el de libertate, reclama autorul, care, prin radacinile sale, simte padurea. « Cand ne-a fost daruita, planeta era imbracata in verde. Inima ei era unita de inima noastra prin clorofila aprinsa de energia aruncata din Univers. Dezbracand-o, nu am facut altceva decat sa stingem in locul cel mai vital legatura cu divinitatea. » Autorul are dreptate. Daca cerul este albastru, atunci pamantul trebuie sa fie neaparat verde.