La ... „Idele lui Marte”

      La 15 martie, anul 44 î.Hr. Gaius Iulius Cezar este asasinat, chiar în Senatul roman de un grup numit „Liberatores” condus de Marcus Junius Brutus și Gaius Cassius Longinus.

   Provenind dintr-o familie nobiliară, Gaius Iulius Cezar a devenit treptat o personalitate marcantă a epocii sale, bun general și orator, care împreună cu Pompei și Crassus formează o alianță numită „triumvirat” pentru a conduce statul roman. În anul 44 î.Hr. Cezar a fost numit dictator pe termen nelimitat, nemulțumind pe o parte a membrilor Senatului. Un grup de 60 de oficiali și-au propus să-l asasineze pentru a restaura puterea Senatului. Atacul asupra lui Cezar a avut loc chiar în Senat, unde Lucius Tilius Cimber s-a apropiat de dictator și l-a prins de togă, împiedicându-l să se ridice, moment în care conspiratorii scoțându-și de sub veșminte pumnalele i-au aplicat 23 de lovituri. Recunoscând între atacatori pe Brutus, despre care se spune că îi era fiu adoptiv, Cezar ar fi afirmat   ...   „Et tu, Brute ?” (Și tu, Brutus), expresie devenită celebră, dar contestată de unii istorici.

   La Roma a urmat o perioadă agitată, marcată de confruntări între susținătorii lui Cezar și cei care l-au asasinat. Pentru a curma aceste confruntări, cei mai importanți bărbați ai Romei, Octavianus, Antonius și Lepidus au format o alianță numită al doilea „triumvirat” care a condus statul roman în următorii 10 ani. Octavianus va reuși să-i înlăture pe ceilalți aliaț iar în anul 27 î.Hr. va deveni primul împărat al Romei.

   În istoria Romei antice, Gaius Iulis Cezar rămâne o mare personalitate care a impresionat contemporanii prin faptul că a reușit să-l înfrângă, după 8 ani de lupte, pe Vercingetorix, conducătorul galilor, și să cucerească Galia. Întorcându-se la Roma, trebuia să lase armata dincolo de râul Rubicon, nu a făcut însă aceasta, rostind la trecerea râului expresia   ...   „Alea jacta est !” (zarurile au fost aruncate) ceea ce înseamnă că o hotărâre decisivă a fost luată.

   Unii istorici sunt de părere că Cezar plănuia o campanie militară împotriva lui Burebista, conducătorul dacilor care a reușit să aducă sub stăpânirea sa un întins teritoriu, fapt pentru care a trimis în Moesia 10.000 de călăreți. Confruntarea nu a mai avut loc, amândoi dispărând fizic în anul 44 î.Hr.

   Poate avea dreptate Cicero când afirma   ...   „O tempora, o mores !”.