Prof. Augustin Rus: „Et tu, Brute”. Idele lui Martie (15 martie 44. Î.H). Sfârșitul tragic al lui Cezar

                  Multe personalități din lumea antică au avut, în împrejurări diverse, un sfârșit tragic. Între acestea, se află și Gaius  Iulius  Cezar (100-44 î.Hr.) care s-a impus în viața politică și militară a statului roman, care și-a dominat dușmanii și aliații, câștigându-și atât prieteni cât și opozanți. Calitățile sale de conducător militar și le-a dovedit în confruntarea cu galii, care sub conducerea lui Vercingetorix (82-46 î.Hr.) i s-au opus opt ani, până au fost înfrânți iar teritoriul lor transformat în provincie romană. După victoria împotriva lor, Cezar voia să se întoarcă la Roma cu armata pe care o comandase, dar Senatul i-a cerut să o lase dincolo de râul Rubicon. Cezar a refuzat, a trecut râul afirmând  ...  „Alea jacta est” (Zarurile au fost aruncate) , expresie ce a devenit celebră. Folosindu-se de armată, a înfrânt revoltele din Asia, iar la întoarcere  a spus   ... „Veni, vidi, vici” (am fost, am văzut, am învins). Creșterea puterii dacilor, care conduși de Burebista ce „ajungând în fruntea neamului său   ...   l-a înălțat atât de mult prin exerciții, abținere de la vin și ascultare de porunci, și a făurit un stat puternic”, nu era pe placul lui Cezar, mai ales că aceștia aveau legături cu Pompei, cu care Cezar intrase în conflict. Confruntarea dintre acești „titani ai lumii antice” nu a mai avut loc, cu toate că Cezar adunase în Illyria 10.000 de călăreți și se pregătea de luptă cu Burebista.

Destinul a făcut ca în anul 44 î.Hr. atât Cezar cât și Burebista să dispară din istorie. Despre Burebista nu se știe precis cum și-a sfârșit viața dar despre Cezar există mărturii ale contemporanilor săi că a căzut victimă unui complot pus la cale de cei nemulțumiți de creșterea puterii sale, de faptul că ar putea deveni un dictator care să nu țină seama de rânduielile statului roman. Bine organizat, speculând unele greșeli ale lui Cezar, complotiștii l-au înconjurat chiar în Senat pe Cezar și l-au ucis cu 24 de lovituri de pumnal. Văzând atacatorii ce s-au năpustit asupra lui și recunoscând între ei pe fiul său adoptiv Brutus, Cezar s-ar fi exprimat   ...   „Et tu Brute”,expresie care a devenit celebră, fiind într-o traducere mai liberă și completă   „Chiar și tu, fiul meu Brutus, mă omori?”.

   Preluată de istorici și scriitori care au trăit  mai târziu, adică după „idele lui Martie” (15 martie 44. Î.Hr.), expresia scoate în evidență sfârșitul tragic al unei personalități importante ale lumii antice care a marcat prin faptele sale o cotitură ce a avut ca urmare pregătirea condițiilor pentru instaurarea Imperiului roman.

               Prof.  Rus  Augustin