La început au fost şoapte

Se spune că alfabetul e o împărăţie... O cunoşti mai bine decât pe tine însuţi, dar uneori chiar şi această împărăţie e ciudată şi imprevizibilă.
A şi B cârmuiesc regatul. Ceilalţi li se supun, dacă pot spune aşa. Ele au fost alese deoarece începutul e important în orice faci. Îl cunoşti pe A, apoi pe B şi încetul cu încetul îţi aminteşti şi de celelalte litere... C, D, E, F şi tot aşa până la X, Y şi Z. Bun... Dar dacă începutul ar fi sfârşitul şi sfârşitul - începutul? Ar fi mai complicat să cunoaştem aceste împărăţie... Cred că sună cam aşa: Z, Y, X .... şi mai ce? Las-o baltă! Oricum nu pot să schimb alfabetul...
„Ca să ţinem alfabetul mai bine minte, haideţi să folosim, în loc de litere, cuvinte!” au decis A şi B.
Literele s-au pus pe căutat şi a doua zi noile lor nume erau gata.
Alfabetul suna cam aşa: „Cuminţenia pământului”, „Dans în ploaie’, „Eu cred’, ‚Fagurii’, „În Grădina mea”, „Hotarul”, „Inscripţie”, „Întâlnire”, „Joc”, „K(ca)rnavalul”, „Litere”, „Molecule de calciu”, „Numărătoarea”, „Orice poem nespus”, „Patria mea A4”, Q e fratele „oricărui poem nespus”, „Recviem”, „Stăpânul”, „Ştiu puritatea”, „Totul simplu”, „Ţara părinţilor”, „Un personaj transparent”, „Vis”, W- dublu vis, X şi Y sunt matematică - nu poţi uita, „Zbor”.
Apoi, curioase, literele şi-au întrebat conducătorii:
- Dar, măriile sale, regina A şi regele B, ce nume şi-au ales?
- Noi avem nevoie de mai mult timp de gândire. Trebuie să fie ceva mai special...
Au trecut zilele şi săptămânile şi nici unul din cei doi conducători nu-şi anunţa noul nume. Întreg regatul fremăta de şoapte. Peste tot se auzea doar „Ana Blandiana!”, „Ana Blandiana!”. Într-o zi, A şi B au ieşit la o plimbare cu trăsura, când au desluşit aceste şoapte. Au chemat tot poporul şi l-au întrebat:
- Cine este această Ana Blandiana?
- Nu ştiţi? E o mare poetesă. Ar trebui să-i citiţi poeziile!
- Şi... De ce atâta zarvă pentru ea?
- Noi... ne gândeam, zise D îndrăzneţ, că aţi putea să vă numiţi aşa...
- Aşa cum?
- Măria sa A să se numească Ana şi măria sa B – Blandiana.
- Ana... Blandiana... sună bine. Are rimă, stil... de ce nu?
- Atunci acestea ne vor fi numele, zise B – Ana Blandiana!
După această întâmplare, toată lumea a aflat de Ana Blandiana. Literele, copiii, adulţii... toţi. Dacă nu i-aţi citit încă poeziile, apucaţi-vă de citit sau... nu veţi ştii alfabetul, căci numele literelor sunt titluri ale poeziilor ei, cu mici excepţii desigur. Nu pot să vă mai spun altceva decât: Lectură plăcută!