La Monor, vrednicul primar Ioan Cira și eficientul viceprimar George Moțoc, alături de un Consiliu Local demn de respect, au făcut lucruri de apreciat!

Zilele comunei  ediția a XV-a au fost cu adevărat o sărbătoare a sufletului! Ne-am cam obișnuit de acum cu zilele localităților din județ atât de mult încât ni se pare uneori că ele abia de  ies din ordinea banalului!!! La Monor însă actul cultural educativ în sine a rămas la standardele cunoscute! Prima zi a fost dedicată în totalitate tinerilor și fiilor satului, rătăcitori prin lume, reveniți, ca in fiecare an în prima zi de septembrie, la întâlnirea mereu visată cu copilăria... Seara, la căminul cultural la agapa de-acum tradițională depănarea amintirilor tinereții a fost întreruptă doar de apariția insolită și neinspirată a unui Axinte de pe Dâmbovița pentru ca apoi, prezența tonică a talismanului Alin Oprea, a Leontinei Pop și a Corneliei Ardelean să aducă petrecerea în făgașul ei normal, încărcat de mirajul revederilor și de bucuria cântecului și jocului popular la care monorenii sunt neîntrecuți!

           Duminica a început cu liturghia desfășurată în catedrala Monorului, în care mie mi se pare că răsună și acum glasul blând al părintelui Marius Avram! A oficiat un sobor de cinci preoți alături de care un grup de tineri seminariști din Suceava ne-au încântat cu vocile lor! Părintele Iuliu Ceușan, inspirat ca de obicei, a gândit bine toate momentele primei părți a zilei de sărbătoare în care, după liturghie, a avut loc un Te Deum în fața monumentului Eroilor Monoreni jertfiți în cele două conflagrații mondiale. Ceremonialul militar a fost onorat de prezența muzicii militare a garnizoanei Bistrița și a trei plutoane de gardă aparținând Brigăzii 81 Mecanizate ’’General Grigore Bălan’’ din Bistrița! Au rostit alocuțiuni în care s-au rememorat cei 700 de ani de atestare documentară a localității Monor, primarul Ioan Cira, avocatul, poetul și scriitorul George Echim și prefectul județului Bistrița Năsăud, Ovidiu Victor Frenț. Ceremonialul în sine  a fost unul special, emoția participanților fiind și rezultatul prezenței armatei la Monor, ca un semn de autoritate, normalitate și demnitate! La Monor a fost prezent Vasile Puică, vicepreședintele Consiliului Județean Bistrița Năsăud alături de vicepreședintele județului Iași  - Romeo Olteanu dar și diriguitorii culturii județelor Iași, Adrian Ardelean și Suceava, Călin Brăteanu! Prezenți la datorie au fost și rezerviștii - maistrul militar Ioan Echim alături de coloneii Florentin Neagoș, Ioan Țâra și Dorel Drăgan!

           Spectacolul folcloric a fost unul curat și, pe alocuri, limpede ca o apă de izvor... Nu o să mai prezint artiștii prezenți pe afiș! Voi spune doar că recitalurile au fost frumoase, apreciate și aplaudate de spectatori! Trebuie însă menționată apariția, în premieră pe scenă a formației de dansuri Baltagul-junior, pregătită de Bogdan Creța, un coregraf de perspectivă, care va face lucruri mari dacă dragostea de tradiții și dorința de a se ’’înhăma’’ la munca aceasta va deveni pentru el o pasiune adevărată!

          La Monor vrednicul primar Ioan Cira și eficientul viceprimar George Moțoc alături de un Consiliu Local demn de respect au făcut lucruri de apreciat! De apreciat și de luat exemplu și în alte comune bistrițene...

          Toată lumea s-a simțit bine la Monor! Oamenii, tineri sau mai în vârstă s-au bucurat o clipă la reîntâlnirea cu frumosul, cu lucrul bine făcut, cu normalitatea care, parcă,  pe zi ce trece, devine tot mai mult un vis în dezordinea care domnește în lume în general și în Țara Noastră în special!

          Ieri la Monor am înțeles de ce, întotdeauna, în Spațiul Mioritic (pe care unii îl divinizează iar alții îl iau în răspăr!) salvarea a venit de la ...opincă! Și de la...vlădică! Și de  la Ion și de la Gheorghe și de la cei oropsiți, de la cei de jos, care oricât ar cădea și oricât ar suferi o fac mereu cu privirea spre Cer! Amăgirea că pentru toți românii soarele răsare la București parcă nu mai plutește peste Monor și peste Gledin!  Ieri la Monor eu am văzut că soarele răsare de după Crucea de pe pietrosul Călimanilor! Și chiar mi s-a părut că Luna a coborât în sat de pe aripile vulturului majestuos care se odihnește pe monumentul din curtea bisericii, al eroilor țărani monoreni căzuți pentru palma de pământ românească...

         Acestea fiind zise, îndemnul din poezia lui Radu Gyr nu îl mai scriu ca pe un manifest, ci doar ca pe o rememorare a unor vremuri cam demult apuse, vremuri în care chiar dacă disperarea plutea peste pământ și peste ape, Speranța neatinsă stătea ca un zid în sufletul românesc!!

Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru pătule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane        

Cronicar vetust

Florentin Archiudean