A lăsat o zestre patrimonială inestimabilă

Ne-am născut în aceeaşi comună, în vremuri apropiate, doar cinci ani despărţindu-ne. La un moment dat, mama ei a lucrat şi la Bichigiu. Cum era să nu afli încă de atunci de o persoană care ulterior a fost pe buzele tuturor românilor: Valerica. Chiar în modestia ei, cu talentul său inegalabil hărăzit de bunul Dumnezeu, era “sufletul” telcenilor, al celor de pe Sălăuţa, al celor de pe Someş, al celor din Ţara lui Coşbuc şi Rebreanu, pentru ca, într-un timp atât de muncit de EA, să devină, cum spuneam, a tuturor românilor. S-a stins, din păcate, enorm de repede, după suferinţe tăinuite sau nu. A lăsat, în schimb, o zestre patrimonială folclorică inestimabilă şi de neuitat. A lăsat artiştii pe care i-a crescut şi i-a format, artişti care îi erau atât de dragi. A lăsat un întreg activ cultural şi profesionişti ai domeniului din rândul căruia a făcut parte mult timp. A lăsat un popor întreg atât de îndurerat. Bunul Dumnezeu s-o răsplătească pentru toate şi s-o pună în locul pe care îl merită cu prisosinţă.

Ioan Burcuşel

Director executiv DJCCPCN BN