Lois Lowry: Făuritoarea de albastru, Ed.Youngart, 2016, Colecția Clubul de lectură

Făuritoarea de albastru este o altă carte pe care doresc să recomand tuturor oamenilor care educă copiii cu drag, cât și copiilor doritori de mai bine. Cartea circulă în școală datorită unui inimos profesor, făuritor de albastru.
Este vorba despre un sat plin de cruzime, lipsit de iubire, înțelegere și alinarea durerilor, unde cei oropsiți de soartă, cei bolnavi, cei cu handicapuri fizice și psihice sunt eliminați și trimiși pe un Câmp părăsit ca să moară de foame sau să devină victimele fiarelor din pădure. Gardienii, care conduc comunitatea, cultivând de la sine putere o selecție artificială a populației prin metode arhaice, nu se sinchisesc nici să omoare familiile copiilor înzestrați cu har artistic ca să-i pună pe ei în slujba satului.
Cioplitorul în lemn, cusătoreasa robei marelui Cântăreț și viitoarea Cântăreața a satului, sunt trei copiii cu talent artistic, care trebuie să îndure suferința de a rămâne orfan, suferința dă putere fără să știe ca boala, otrăvirea sau acidentele în care părinții lor s-au pierit nu au fost întâmplătoare ci provocate de gardieni.
Unii dintre cei alungați pe Câmpul pustiu reușesc să scape de animalele sălbatice sau de foame, parcurgând o cale lungă prin păduri dese, și să întemeieze o nouă comunitate, a celor oropsiților, bolnavilor, ologilor, șchiopilor veniți din diferite părți ale planetei. Valorile lor de bază sunt cu totul altele: dragostea față de copii, sprijinirea reciprocă a semenilor, respectul pentru fiecare ființă, împărțirea hranei și oricărei bogății și nu în ultimul rănd alinarea suferințelor. Satul Vindecător atrage și oameni sănătoși iar în urma nașterii unor copiii fără probleme, Satul Vindecător ajunge o comunitate cu o populație diversificată dar cu o morală exemplară.
Cusătoreasa cea mică, cu harul broderiei artistice, care își pierde tatăl, apoi mama, învață să supraviețuiască în satul oamenilor fără inimă, desprinde meșteșugul vopsirii firelor și în loc să-și urmeze tatăl regăsit după mulți ani, în Satul Vindecător, hotărăște să rămână pe loc, să brodeze pe umerii robei marelui cântăreț viziunea ei despre viață și viitor, folosind și culoarea albastră care a lipsit până acum din repertoriul culorilor și care poate schimba destinul locuitorilor. Făuritoarea de albastru poate determina prin broderia ei ca oamenii să aleagă pacea și alinarea, în loc de dușmănie și invidie, armonia și înțelegerea, în loc de răutate și lipsa de iubire iar într-un viitor nu prea îndepărtat unirea celor două sate antagonice.
”Să fii mândră de durerea ta, îi zicea mama mereu. Ești mai puternică decât cei ce nu cunosc durerea!”
”Veșmântul străvechi arăta cum fuseseră lucrurile întotdeauna. Iar Thomas nu avea dreptate. Fuseseră vremuri - demult, foarte demult – când viețile oamenilor erau zugrăvite în auriu și verde. De ce nu mai puteau fi astfel de vremuri?
-Thomas, începu ea, tu și eu... Noi umplem bucățile goale. Poate că noi putem schimba lucrurile.”
”Am nevoie de voi toate. Avem nevoie unii de ceilalți!”
”Ei, trei – micuța Cântăreață, ce într-o zi avea să îi ia locul Cântărețului încătușat; Thomas Ciolitorul, care scria cu trudă pe Toiag istoria lumii cu uneltele sale și ea, Kira, cea care colora istoria –erau artiștii care puteau crea viitorul cu harul lor.”

Aș putea utiliza această carte prețioasă într-un program educativ și terapeutic în educația copiilor cu probleme de adaptare și respectare a valorilor creștine. Le-aș citi din această carte, le-aș povesti întâmplările descrise cu talent de această minunată scriitoare care este Lois Lowry, și i-aș întreba: tu pe care sat ai alege, pe cel crud sau pe cel bun? Copilul va alege pe cel bun cu siguranță, și atunci l-aș întreba cum ar trebui să se comporte el în satul acela, unde nu este răutate, invidie, dușmănie sau violență, unde nu poți lua sau fura nici bani, nici mâncare, având toată lumea toate cele necesare? El precis că va ști răspunsul corect, dacă nu, l-aș ajuta să-l găsească. Pe lângă conștientizare, confruntare, i-am prezenta copilului un exemplu concret și sugestiv, prin intermediul unei povestiri impresionante, care lasă percepții, gânduri și amintiri mai adânci în inima lui decât simplele vorbe și predici stereotipizate, la care cei mici sau mai mari manifestă imunitate la un moment dat sau surditate intelectuală (aude numai ce vrea el să audă).

Jurnalul de lectură, propus de Florin Ioniță, (un caiet de lucru anexat cărții amintite) merită toate aprecierile noastre. Întrebările simptomatice puse în acest caiet de lucru suplimentar, îi vine în ajutor atât profesorului de limba română, părintelui, profesorului cu har pedagogic sau psihologului, care ar dori să fie Făuritor de albastru, adică făuritor de mai bine și mai frumos în lumea percepției, activității și reactivității emoționale și atitudinale. Avem nevoie de asemenea oameni, ori instrumentul adecvat, atmosfera de lucru, inspirația întrebărilor și răspunsurilor, sugestia citatelor se regăsesc atât în paginile cărții prezentate cât și o minunată prelucrare a mesajelor, în Jurnalul de lectură.
Se subînțelege, că în programul educativ-terapeutic propus pe baza acestei cărți, se va folosi intens și Jurnalul de lectură ca expresie a emoțiilor provocate, a percepțiilor conceptelor și a judecăților de valoare.
Întrebarea mea capitală ar fi: De ce contrariem copiii și tinerii cu duplicitatea noastră?! De ce îi învățăm din cele mai vechi timpuri valorile morale, îndreptându-le pașii spre un sat vindecător, plin de scopuri umanizate, atunci când în viața reală dăm atâtea contraexemple, reprezentative pentru Satul Rău?

Sunt o idealistă? Probabil. Dar și realistă când afirm că nu suntem în stare să făurim un Sat Vindecător, care încurajează, care știe ce este iubirea, sprijinul sau grija și față de celălalt.
În societatea noastră cele două sate sunt de mult unite dar din păcate asistăm la tendințele de supremație a satului cel rău. Sunt multe păcate dar ele nu sunt pedepsite cum se cuvine. Iar experiențele pozitive care pot genera viitorul, pot determina atitudinile viitoare față de o comunitate nu sunt apreciate, primordializate la nivelul cuvenit. Satul Vindecător poate fi înghițit de cel Rău dacă nu nu avem grijă.