M u m a P ă d u r i i, la Budești

În revista Magazin istoric din luna august 2015 a apărut un articol interesant scris de Dr. Georgeta Roșu cu titlul ”De rândul mumelor”, articol în care cercetătoarea amintită explică ce înseamnă în tradiția populară Muma Câmpului, Mama Dracului, Mama Glia, Muma Pădurii,personaje din mitologia românească, făpturi magice și misterioase invocate uneori pentru protecție sau de care ne temem. Muma Pădurii sau Muma Mumelor era considerată atotputernică și stăpână peste tot ce se năștea, creștea și trăia în păduri. Se credea că ea își avea sălașul în scorbura copacilor foarte bătrâni iar de acolo vedea tot ce se întâmplă în pădure, jelindu-se amarnic când pruncii ei (copacii) erau culcați la pământ de tăietorii de lemne. I se atribuia o înfățișare urâtă, cu părul încâlcit și până la călcâie, fiind patroana duhurilor rele prezente noaptea în păduri. Cunoștea însă toți copacii (copiii ei) pe care îi hrănea când erau mici, îi certa dacă creșteau strâmb, îi blestema să fie trăsniți de fulger atunci când o supărau, ocrotea pe pruncii care se rătăceau prin pădure. Rar umbla pe la casele oamenilor noaptea cerându-le piepteni și unt pentru a-și descâlci și pieptăna părul. În prezența ei, muritorii care spuneau mai mult de trei cuvinte își pierdeau glasul.
În copilăria mea l-am auzit pe bunicul din partea tatei povestind că a cunoscut în tinerețea sa (sfârșitul sec. XIX- începutul sec. XX) un consătean ce era surd și care povestea tuturor celor ce aveau răbdarea să-l asculte că de unde îi vine lui surzenia. Zicea că el a fost hăitău (paznic) la pădure și că într-o noapte de vară când se întorcea acasă a auzit la un halău (jgheab) de la o fântână de pe pășune unde se adăpau vacile, că se scaldă cineva. S-a apropiat cât a putut de mult de acel loc și ajutat de lumina lunii a zărit o ființă ce semăna cu o femeie. A întrebat-o,ce faci acolo tu scroafă, ea s-a ridicat și s-a dat la el să-l culce la pământ dar nereușind l-a zgâriat și i-a țiuit în urechi așa de tare că de atunci a rămas surd pentru toată viața. El era convins că aceea ființă a fost Muma Pădurii, care dacă a fost văzută de om a dispărut de prin locurile acelea. Poate mai apare din nou și azi și le țiuie în urechi celor cu drujbe care culcă la pământ într-o oră o postată de pădure cât înaintașii lor într-o lună. P o a t e …

Prof. Rus Augustin,
Școala Gimnazială Budești