Managerul cultural Alexandru Câţcauan, premiat în Serbia

Alexandru Câţcăuan, coordonatorul proiectelor Colocviile George Coşbuc, al Saloanelor Liviu Rebreanu, al Festivalului de Satiră şi Umor Mărul de Aur, directorul Casei de Cultură a Sindicatelor, a fost un invitat special al Festivalului Internaţional de Poezie „Drumuri de spice”, de la Uzdin, Serbia. Premiat cu Premiul Cultural „Tibiscus”, Alexandru Câţcăuan a ţinut un spici efervesent despre Uzdin, oază de spiritualitate românească, şi despre necesitatea menţinerii legăturilor cu România. Niciodată nu l-am văzut atât de militant pentru o cauză. Indiscutabil, premiul e meritat din plin, datorită patosului dovedit pentru situaţia românilor din Serbia şi a implicării reale în menţinerea unor legături oportune cu diverse comunităţi româneşti de pe teritoriul Serbiei.
Organizat de Societatea Literar-Artistică „Tibiscus” din Uzdin, prin poetul Vasile Barbu, care este şi preşedinte al Uniunii Scriitorilor în Grai Bănăţean, festivalul a scos la lumină dinamismul trăirii româneşti în spaţiul Banatului Sârbesc. Vasile Barbu este autorul a peste 40 de cărţi de poezie, publicistică, traduceri, antologii, ediţii îngrijite, obţinând foarte multe premii în toate colţurile României. Este fondatorul Festivalului Internaţional de Poezie „Drumuri de spice” de la Uzdin , al Simpozionului Internaţional „Oameni de seamă ai Banatului”, precum şi al altor zece manifestări culturale româneşti din Serbia. Este redactor şef al publicaţiei „Tibiscus” şi al revistei „Floare de latinitate”, editată de Consiliul Naţional al Românilor din Serbia.
De-a lungul timpului, la acest festival, au fost premiaţi poeţi importanţi ai României, Serbiei, dar şi alţi „români din jurul României”, dintre care îi menţionăm pe: Grigore Vieru, Vasile Tărâţeanu, Adrian Păunescu, Mircea Dinescu, Adam Puslojici, Arcadie Suceveanu etc. Anul acesta, Marele Premiu pentru Poezie „Sfântul Gheorghe” i-a fost decernat poetei Ileana Roman. Din Chişinău, a fost prezent la manifestări Vasile Şoimaru, cu traista plină de albume de o frumoasă ţinută grafică şi spirituală.
Festivalul „Drumuri de Spice” s-a derulat la finalul lunii iulie, în cadrul Zilelor Uzdinului, localitate care a fost în sărbătoare aproape toată luna lui Cuptor. Printre evenimente s-au numărat şi numeroase expoziţii (şi de pictură naivă sau cu semnificaţie tradiţională) şi lansări de carte, dintre care menţionăm volumul „Polemici de tranziţie”, de Adrian Dinu Rachieru, apărut la Editura „Tibiscus”, din Uzdin.
Revista Mişcarea literară a fost prezentă pas cu pas în derularea manifestărilor, prin directorul ei, scriitorul Olimpiu Nuşfelean. S-a prezentat/ oferit cel mai recent număr al revistei, dedicat lui Gheorghe Grigurcu. S-au stabilit colaborări literare. De asemenea, s-a făcut o donaţie de carte şi reviste din partea delegaţiei bistriţene pentru Centrul Cultural Casa Românească din Uzdin.
Organizatorii au iniţiat şi o excursie la Novi Sad, o capitală a culturii sârbeşti, unde se găseşte şi Consiliul Naţional al Românilor din Serbia. Beneficiind de un ghidaj calm şi documentat, prin umoristul Ionel Stoiţ, redactor la Radio Novi Sad, vizitarea centrului şi a cetăţii a fost un periplu agreabil: Biserica Sfânta Maria, Catedrala Ortodoxă Sfântul Gheorghe, Palatul Episcopal, în faţa căruia se găseşte statuia unui dramatic poet sârb, Jovan Jovanović Zmaj, fiind totuşi autor de literatură pentru copii. În parcul municipal, pe aleea poeţilor, am beneficiat de date biografice surprinzătoare ale artiştilor care străjuiesc cărarea. Poetul Ioan Baba ne-a oferit exemplare sugestive, de ultimă oră, ale publicaţiei „Libertatea”, ferestre ale românilor din Serbia. De pe platoul Fortăreţei Petrovaradin, a doua fortăreaţă militară ca mărime din Europa, s-a deschis o privelişte splendidă. Podurile, darâmate în timpul Războiului din Kosovo, acum - refăcute, au dat semne suplimentare de dârzenie şi speranţă, de re-naştere. O legătură suplimentară frumoasă a directorului Alexandru Câţcăuan cu Serbia e faptul că, pe coperta a patra a cărţii sale „Ultimul castelan”, apărută la Editura Aletheia, a aşezat o imagine minunată, surprinsă de dânsul la cetatea din Novi Sad, într-o altă ediţie a unui apus.
Altfel, am înţeles că românii din Serbia simt nevoia să ştim că există, că ne pasă. Din discuţiile purtate cu localnicii, am tras concluzia că tinerii români din Serbia, veniţi la studii în special la Timişoara, obţin cu greu cetăţenia română. Am aflat lucruri demne de toată lauda despre tinerii uzdinieni. Unii sunt membri în Consiliul Naţional al Românilor din Novi Sad, alţii s-au „doctorisit” pe la Universităţile din Vestul României, alţii sunt campioni naţionali ai Serbiei.
Directorul Şcolii „Sf. Gheorghe” din Uzdin, Octavian Creţu, ne-a mărturisit că în anul şcolar anterior au avut opt premii la olimpiadele naţionale, remarcându-se orchestra de muzică populară, corul şcolar, echipa de tenis de masă, dar şi elevi merituoşi la disciplinele limba sârbă, ca limbă nematernă, şcolarii uzdinieni dominând şi întrecerile republicane de limba română. Directorul s-a arătat bucuros în stabilirea unui protocol de colaborare cu Palatul Copiilor din Bistriţa.
În Zilele Uzdinului, de la ţărani până la intelectuali, toţi s-au transformat în bucătari, organizatori culturali, urmându-l pe Baron, pe poetul Vasile Barbu, până în pânzele albe. Nu e de mirare, pentru că tenacitatea şi dăruirea Poetului sunt convingătoare. E un lider care ţine vie flacăra românităţii. Într-o atmosferă agreabilă. Trebuie specificat şi faptul că Vasile Barbu editează şi o publicaţie numită simplu: Berea. Oameni inimoşi, gazde minunate, copii creativi, bunicuţe darnice. Trebuie să recunosc că elevii m-au răsfăţat cu mici spectacole ad hoc, recitări şi în sârbă, demonstraţii de creativitate, iar bunicuţele – cu jachete tradiţionale, cu botoşei („pentru păsări”) – adorabili.
Directorul Alexandru Câţcăuan a fost ca acasă la Uzdin. Vasile Barbu i-a arătat o prietenie recunoscătoare pentru tot ceea ce întreprinde înspre promovarea valorilor culturale, spirituale ale românilor din Voivodina. Îi mulţumesc managerului premiat şi Mişcării literare că mi-au oferit posibilitatea să explorez un spaţiu grăitor bănăţean, din păcate, de mult dincolo de graniţa ţării noastre. Impresii frumoase, ţeseri româneşti sunt marcate şi la Muzeul Memoriei Uzdinului în cartea de onoare, Uzdinul fiind o comunitate în care se trăieşte intensiv româneşte. Altfel, ne-am bucurat să fim pomeniţi la călători şi de părintele paroh Moise, slujind la Biserica Sfântul Gheorghe din localitate, în grai românesc.