Maria Olteanu şi Ovidiu Pojar, în revista Poezia

Revista Poezia apare din 1995. Publicaţia se subintituleazã revistã de culturã poeticã şi apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România. Poezia îşi propune publicarea poeziei româneşti contemporane, a poeziei universale în hainã româneascã, eseuri pe teme de creaţie şi de culturã poeticã, o secţiune ce dezbate o anumitã temã propusã pentru fiecare numãr; în cuprinsul ei sunt prezente cronici la cãrţile de poezie apãrute, interviuri cu mari poeţi şi scriitori români şi strãini.
Numărul de iarnă debutează cu editorialul semnat de Cassian Maria Spiridon- “Truda, temeiul nerecunoscut al poeziei”, având poeme semnate de George Popa, Simion Bogdănescu, Sorin Voinea, Victor Sterom, Sorin Lucaci, Ion Gheorghe Pricop, alături de înaintaşii Ienăchiţă Văcărescu, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Nichita Stânecu. Judeţul nostrum este present printr-un grupaj consistent de poezie semnat de Ovidiu Pojar, iar la rubrica “Raftul cărţilor de poezie” Ema Ilie scrie despre bistriţeanca Maria Olteanu şi volumul „Infinitul singurătăţii” apărut în Colecţia Opera omnia, la Tipo Moldova Iaşi. „ Majoritatea textelor din volum seamănă cu această linişte albă a meditaţiilor Mariei Olteanu: ele se hrănesc dintr-o deplină încredere în semnificaţia esenţială a epifaniilor (fie ele doar propriu-zis poetice!) într-o lume ce şi-a pierdut de mult fiorul religios. A se citi, din această perspectivă, poeziile de o mai scurtă respiraţie, precum Mă-ntreb, Un zeu se plimbă, Poezia I, Poezie II, Singurătate II, Poetul, Timpul scl. Când nu „ascultă cântecul unei lacrimi”, oprită „la marginea clipei” revelatorii („fiecare clipă e-o sfîntă liturghie”, se declamă în catrenul numit În satul copilăriei), poeta preferă să descrie crâmpeie de real ori să gloseze pe marginea tragismului existentei, plecând de la realităţi de regulă urbane, având consecinţe percepute drept catastrofale. Hotărât lucru, poeta se obstinează a descoperi, chiar ăi în solfegiul singurătăţii pure, acea notă transcendentă mântuitoare” se spune Ema Ilie. Un lucru îmbucurător apariţia celor doi bistriţeni în cunoscuta revistă dedicată liricii.