Mariana Prigon Sbârciu: Căsnicia durabilă sau divorţul?

Modelul nostru de viaţă este, în primul rând, Dumnezeu Omul.
Textul biblic spune: „Cel ce nu-şi ia crucea şi nu-mi urmează mie nu este vrednic de mine”. Deci, să-l mărturisim pe Dumnezeu şi să-i urmăm sfaturile. El ne arată calea cea dreaptă.
Ideea de cuplu divin, care dă naştere la ceva dumnezeiesc, încolţeşte în mintea fiecăruia când se căsătoreşte. Dacă sentimentele sunt profunde, dragostea devine prietenie şi respect reciproc. Desigur, acolo unde forţa magnetică rezistă în timp între soţi lucrurile se consolidează şi devin frumoase, statornice şi longevive.
Aceste cupluri sunt parcă din ce în ce mai rare şi atunci femeia trebuie să fie înţeleaptă, să aibă tăria de caracter spre a-şi menţine în echilibru viaţa de familie.
Femeia este energia şi spiritul unei familii, desigur, dacă bărbatul se lasă ghidat. De obicei, femeile sunt mai organizate, mai puternice şi mai tolerante. Deşi unii bărbaţi sunt superficiali în viaţa de familie sau iresponsabili, ascunzându-se sub masca unor funcţii importante, femeia prin înţelepciunea ei şi prin ruga lui Dumnezeu poate face minuni.
De menţionat este faptul că, de regulă, în spatele unui bărbat care se menţine mulţi ani într-o funcţie stă, de bună seamă, o femeie puternică ce are grijă de casă, de copii, deşi are şi ea serviciu. Soţia este sprijinul din umbră al soţului chiar dacă acesta uneori nu-şi dă seama şi nu apreciază eforturile soţiei.
Dar oare există cineva care să trăiască raiul pe pământ? De aceea, dacă vrem ca o căsnicie să reziste în timp trebuie multă toleranţă şi răbdare din partea ambilor soţi. Dacă ambii soţi au frică de Dumnezeu atunci e bine. Când unul este nervos, celălalt trebuie să tacă.
Acum, într-o lume ocupată peste măsură, în care toţi aleargă, prea uşor şi prea repede, soţii tineri, se iau de mână şi divorţează, fără să se gândească la traumele lăsate în urmă, mai ales dacă au copii.
Din momentul în care ai hotărât să fii părinte ai un corespondent lăuntric: ce i-ai oferit propriului tău copil, ca model? Cum l-ai crescut? Cum l-ai ajutat?
Dacă, totuşi, un cuplu ajunge, după îndelungi încercări, să nu se mai înţeleagă, poate doar în aceste condiţii calea cea mai înţeleaptă este separarea sau divorţul, dar şi acesta trebuie gândit. Chiar dacă soţii nu mai sunt împreună, trebuie amândoi să-şi asume responsabilităţile faţă de copiii lor. Altfel, din familii dezorganizate răsar delicvenţii şi oamenii care-şi pierd sufletul. Aceştia n-au avut de la cine învăţa lucruri bune, n-au avut repere şi atunci îşi pierd busola. Sunt dezorientaţi, se văd nebăgaţi în seamă şi atunci se pierd. Sunt rare cazurile în care în familii e haos şi dezbinare, totuşi, copiii să se dezvolte frumos şi să creadă în ei.
În cele mai multe cazuri, după divorţ, copiii român la un părinte. Am cunoscut părinţi care, după divorţ, şi-au crescut singuri 1 sau 2 sau chiar 3 copii, dar cu un efort deosebit şi cu sprijinul substanţial al bunicilor.

Deci, atenţie tinerilor:
Căsătoria este un lucru sfânt, când ne punem pirostriile jurăm că vom trăi împreună cu bune, cu rele, până când moartea ne va despărţi.
Judecaţi de zece ori şi hotărâţi o singură dată, dacă vreţi să vă căsătoriţi sau nu şi dacă sunteţi pregătiţi pentru viaţa de familie. Şi dacă v-aţi hotărât să vă căsătoriţi şi să deveniţi părinţi, atunci fiţi responsabili altfel nu este bine şi veţi culege mai târziu roadele semănate.
Sfaturile părinteşti trebuie luate în seamă de către copii, dacă sunt bune, dar ei ascultă în măsura în care părinţii au fost modele pentru copiii lor. Se pare că cele mai multe conflicte se ivesc între părinţi şi copii atunci când aceştia din urmă sunt la vârsta adolescenţei aşa încât se ajunge chiar la ură reciprocă. Deci, aveţi grijă părinţi, respectaţi-vă statutul de părinte şi respectaţi-vă copiii spre a nu ajunge să fiţi judecaţi de propriii voştri prunci.
Copilul crescut cu responsabilitate va şti, de bună seamă că, ori de câte ori îi este greu se poate întoarce la părinţi, pentru un sprijin moral. El îşi trage seva şi puterea din modelele părinţilor.
De curând am fost la o sfinţire de Biserică. M-au impresionat o serie de mămici sau bunici, îmbrăcate în straie populare, care şi-au adus pruncii să se închine la biserică. Dar când am văzut doi bărbaţi cu câte doi copii aşezându-se în genunchi mi-au dat lacrimile, aşa m-au impresionat.
-Aşa da!, am zis.
Aceşti părinţi care-i îndrumă de mici spre credinţă vor fi binecuvântaţi la bătrâneţe cu bucurii, respect şi satisfacţii din partea copiilor.
Mariana Prigon Sbârciu

P.S. Psihologii au descoperit câteva lucruri esenţiale pentru o relaţie durabilă şi cupluri fericite până la adânci bătrâneţi, după cum urmează:
„Îndeplineşte-i partenerului de viaţă nevoile cu adevărat importante pentru el”.
„Renunţă la lupta pentru putere (în familie). Niciunul dintre voi nu este mai important decât celălalt, ideal este să vă completaţi şi să vă evaluaţi împreună”.
„Comunică deschis şi ascultă părerea celuilalt cu atenţie. Căsătoria înseamnă cunoaştere. Spune ce te frământă şi respectă şi punctul de vedere al partenerei sau al partenerului. Numai aşa cuplurile fericite reuşesc să-şi păstreze relaţia pe termen lung”.
Şi adaug eu:
Aceste cupluri pun preţ pe lucrurile esenţiale şi nu bagă în seamă fleacurile. Şi nu uită că, dacă în familie sunt fericiţi, pornesc dimineaţa în pace la serviciu şi le merge bine toată ziua.
Povaţă
Fă-ţi mai mult timp pentru jumătatea ta şi pentru ACASĂ.