Mărţişorul

Săpături arheologice au scos la iveală mărţişoare arhaice, cu o vârstă de peste opt milenii. Pietricele vopsite în alb şi roşu erau înşirate pe aţă şi purtate la gât.
Semnificaţia culorilor: culoarea roşie – din foc, sânge şi soare – e atribut vital, albul – specific limpezimii acvatice, norilor şi pomilor în floare semnifică inteligenţa masculină. Şnurul mărţişorului îngemănează cele două culori ca simbol al forţelor vitale, asigurând permanenţa şi perpetuarea generaţiilor. De altfel, albul şi roşul se întâlnesc nu doar la mărţişor, ci şi la bradul nupţial, la cel funerar, la steagul căluşarilor şi în alte podoabe ale unor tradiţii ca Junii Sibiului, Sâmbra Oilor etc.
Primul care scrie despre mărţişor este Iordache Golescu în lucrarea sa, rămasă multă vreme netipărită: „Pilde, povăţuiri, cuvinte adevărate şi poveşti cu trebuincioase lămuriri” concepută în deceniul 1820-1830. Folcloristul Simion Floarea Marian relatează despre faptul că în Moldova şi Bucovina - e vorba de secolul XIX - mărţişorul era reprezentat de o monedă de aur sau argint legată cu şnur alb-roşu şi pusă la gâtul copiilor, pentru noroc şi sănătate. Fetele îl purtau la gât 12 zile, apoi îl prindeau în păr până la venirea berzelor sau înflorirea primului pom după care îşi scoteau mărţişorul, legau cu şnurul pomul înflorit, iar cu moneda cumpărau caş, în credinţa ca, tot anul să aibă obrazul alb şi frumos, iar în Transilvania dăinuia obiceiul ca fetele să dăruiască băieţilor mărţişoare. Cumpăraţi, dăruiţi şi purtaţi mărţişoare pentru a avea NOROC mult.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5