Meditaţie la Duminica Floriilor

Intrarea Domnului în Ierusalim
Textul evanghelie:,,Înainte de Paşti cu şase zile, a venit Iisus în Betania, unde era Lazăr, cel care fusese mort şi pe care îl înviase din morţi. Acolo I-au făcut cină şi Marta slujea, iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau împreună cu Dânsul la masă. Atunci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mult preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters apoi cu părul ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului. Decu unul dintre ucenicii Săi, Iuda al lui Simon Iscarioteanul, care avea să-L vândă pe Dânsul, a zis: de ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de dinari şi să se fi dat săracilor? Dar el a zis aceasta, nu pentru că îi era grijă lui de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga la el, lua din ce se punea în ea. Iisus însă a zis: lăsaţi-o, căci pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Pe săraci pururea îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi pururea. Şi din iudei, mulţime multă a aflat că este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci ca să-l vadă şi pe Lazăr pe care-l înviase din morţi. Atunci s-au sfătuit căpeteniile preoţilor, ca şi pe Lazăr să-l omoare, fiindcă din pricina lui mulţi dintre iudei plecau de la ei şi credeau în Iisus. Iar a doua zi, mulţimea de popor care venise la proznic, auzind că vine Iisus în Ierusalim, au luat ramuri de finic şi au ieşit în întâmpinarea Lui şi strigau: Osana, bine este cuvântat Cel ce vine în numele Domnului, împăratul lui Israel! Iar Iisus, aflând un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris: nu te teme, fiica Sionului; iată împăratul tău vine la tine, şezând pe mânzul asinei. Dar acestea nu le-au înţeles ucenicii Săi la început; ci după ce s-a preamărit Iisus, atunci şi-au adus aminte că acestea erau scrise pentru Dânsul şi că ei I le-au împlinit. Deci mulţimea care fusese cu El mărturisea cum l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi. De aceea a ieşit poporul înaintea Lui, pentru că auzise că a făcut această minune”.(Ioan 12,1-8)Multe şi frumoase sunt învăţăturile care se desprind din această pericopă evanghelică de aceea haideţi să ne oprim la câteva dintre ele:
1)Semnificaţia sărbătorii Suntem în preajma a două mari jertfe,una de la Cina cea de Taină,iar cea de-a doua de pe Crucea Golgotei,iar duminica de astăzi este numită şi duminica Floriilor care este poarta de intrare solemnă în săptămâna Mare.Cu această zi începem săptămâna Patimilor care pentru noi creştinii,este cea mai importantă din întreg anul liturgic,deoarece în decursul ei s-au împlinit evenimente decisive prin care Dumnezeu a înfăptuit mântuirea noastră:pătimirea,moartea şi Învierea Domnului.Este ceea ce noi numim misterul pascal sau trecerea lui Hristos din această lume la Tatăl prin pătimirea ,moartea şi Înviera Sa,iar în El şi prin El trecea întregii omeniri din sclavia păcatului la viaţa harului. Evenimentele care preced Intrarea Triumfală a Mântuitorului în Ierusalim, învierea lui Lazăr şi ungerea din Betania, consemnate de Evanghelistul Ioan, au avut un rol pregătitor şi consolator pentru ucenicii Domnului în apropierea Patimilor Sale. Intrarea Domnului în Ierusalim semnifică acceptarea suferinţelor şi morţii de către Mântuitorul, dar şi descoperirea Chipului Său Împărătesc, Ca Cel ce este Atotputernic, Stăpânitor al vieţii şi al morţii şi Biruitor veşnic al răului. Împăratul Hristos îşi face intrarea biruitoare în Ierusalim, smerit pe mânzul asinei, în deplină ascultare, pentru a împlini voia atotputernică a Tatălui şi a muri pe cruce, preţ de răscumpărare pentru întreg neamul omenesc.După Sfântul Gherman I al Constantinopolului şi Nicolae Cabasila, drumul Mântuitorului spre Ierusalim şi spre Pătimirile Sale este comemorat la fiecare Liturghie prin Vohodul sau Ieşirea Mare. Preotul iese din altar pe uşa dinspre miazănoapte cu darurile pregătite la proscomidiar, în timp ce strana cântă "Ca pe împăratul tuturor să-L primim...", traversează naosul, pentru a intra înapoi prin uşile împărăteşti. El poartă sfântul potir şi sfântul disc, pe care sunt aşezate miride (pentru îngeri, sfinţi şi credincioşii vii şi adormiţi), semnificând universul întreg adunat în jurul Domnului Iisus Hristos, reprezentat prin Agneţ. Aşa cum interpreta ieromonahul Makarios Simonopetritul în "Triodul explicat": "Întreg cosmosul, pâinea, vinul, spaţiul şi timpul, şi întreaga lume sensibilă (...) intră în sanctuar pentru a fi aduse jertfă, pentru a fi asumate de Logosul divin, pentru a fi îndumnezeite şi transfigurate".
2)Motivele suirii Domnului la Ierusalim şi cum este întâmpinat?- părintele Alexander Schmemann în lucrarea "Postul cel Mare",ne spune că noi nu ne aducem aminte doar de un fapt istoric, ci trăim acel eveniment "astăzi". Biserica accentuează prin imnografia sa, în mod paradoxal, că fapte apuse demult se întâmplă aievea, "astăzi", în cadrul spaţiului său sacru şi liturgic. În Duminica Floriilor se cântă "Astăzi vine la Ierusalim…", în Vinerea Mare: "Astăzi este înaintea lui Pilat…", la Naşterea Domnului: "Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte…".Aşadar, credincioşii nu comemorează doar nişte evenimente obiective, la nivel de idee, intelectual, ci participă duhovniceşte şi afectiv la bucuria şi tristeţea Domnului, convertind faptul istoric într-un "eveniment pentru noi, pentru mine". De aceea, "Postul este adevărata pregătire pentru marele "astăzi" al Paştelui".Întâi de toate, ne putem întreba: de ce vine Iisus la Ierusalim? El vine pentru că legea evreiască îi cerea fiecărui iudeu să meargă măcar o dată pe an la Templul din Ierusalim ca să aducă jertfe lui Dumnezeu. Pe de altă parte, Domnul suie la Ierusalim, cu o săptămână înainte de Pătimiri şi de Învierea Sa din morţi, pentru a împlini o profeţie făcută cu mai bine de 400 de ani înainte. Astfel, Sfântul Prooroc Zaharia spunea: "Bucură-te foarte fiica Sionului, veseleşte-te fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine drept şi biruitor, smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei" (Zaharia IX, 9). Dar intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalimul pământesc este şi prefigurarea intrării Sale ca om în Ieru¬salimul ceresc.Însă această intrare în Ierusalimul ceresc se va realiza prin Învierea lui Hristos din morţi şi prin Înălţarea Sa la cer. De aceea, în noaptea de Paşti noi cântăm: 'Lumi¬nează-te, luminează-te, noule Ierusalime...', adică nu Ierusalimul vechi, pământesc, ci noul Ierusalim, ceresc, în care Hristos-Domnul intră prin Înviere şi umanitatea Lui nu va mai muri nicio¬dată.
Cum este întâmpinat Hristos?Într-un fel Îl întâmpină copiii, bărbaţii şi femeile cu inima curată, altfel cărturarii şi fariseii, care aşteptau mai mult un Mesia eliberator politic de sub stăpânirea romană decât un Mântuitor de sub robia păcatului.Sfântul Grigorie Palama scrie despre aceasta: "Împăratul care a sculat din morţi pe Lazăr a intrat atunci în Ierusalim călare pe asin, iar tot poporul, aproape îndată, copii, bărbaţi, bătrâni, întinzând pe jos veşmintele lor, a luat ramuri de finic, care închipuie izbânda". Copiii, cu toate că erau neştiutori şi neînvăţaţi, teologhiseau "în chip desăvârşit cu privire la Dumnezeu, Cel ce S-a făcut om pentru noi, înălţând imn îngeresc din gurile lor. Întrucât aşa precum îngerii la naşterea Domnului au psalmodiat: "Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace" (Luca 2, 14), tot aşa şi aceştia de acum la intrarea Lui (în Ierusalim) au cântat înălţând acelaşi imn: "Osana Fiului lui David; osana întru cei de sus!" (Matei 21, 9)". După Sfântul Chiril al Alexandriei, "mulţimea de copii, mergând înainte fără număr, împlinea chipul poporului ce se va naşte".
De ce Iisus era trist? Cetatea se bucură, copiii strigă Osana celui dintru inălţime, Hristos este aclamat cu ramuri de finic şi de măslini, semne ale bucuriei, iar El este trist. De ce este trist?Pentru că are constatarea că mesajul Său n-a fost înţeles de lume.El se pregăteşte să fie impărat peste inimi, oamenii doresc să il pună Impărat peste cetăţi, peste armate, să devină cuceritor şi stăpân in sensul omenesc al cuvântului.El cheamă la smerenie, dar doi dintre ucenicii Săi cer sa fie de-a dreapta şi de-a stânga Lui in impărăţia cea lumească pe care sperau ei să o înfiinţeze.Este trist pentru ca doar peste câteva zile rugăciunea Lui va fi atât de încordată, atât de puternică înaintea paharului morţii, încât sudoarea Lui se transformă in picături de sânge.Este trist pentru că il aude pe apostolul Petru zicând: ”Doamne, să nu Ţi se întâmple Ţie să fii răstignit!”, înţelegând Domnul Hristos că apostolul Petru nu pricepuse nimic din mesajul pe care timp de trei ani şi jumătate îl lansase apostolilor şi, prin ei, lumii.Este trist pentru că îl vede pe Petru trădând doar peste câteva zile.Este trist pentru că îl vede pe Iuda care se plânge pentru risipa mirului de nard pe care Maria, sora lui Lazăr, il vărsase pe trupul lui Iisus preintâmpinând mirul şi miresmele care aveau să ungă trupul mort al Domnului Hristos doar peste câteva zile. Şi il vede deja pe Iuda trădându-L în Grădina Ghetsimani. Şi tristeţea lui era şi mai mare, ştiind că acesta, in loc să aleagă calea regretului pentru fapta făcută, prin harul pocăinţei, avea să se sinucidă.
3)Cine a contribuit atunci şi cine contribuie acum la moartea celui fără de păcat?-în faţa morţii lui Iisus cred că ne punem întrebarea-cine a contribuit la moartea celui fără de păcat,pentru că pătimirea Lui este plină de duşmani:Iuda îl trădează,iudeii îl dau pe mâna judecătorilor,,ca să-L osândească,Pilat rosteşte sentinţa nedreaptă,soldaţii îl pironesc pe cruce.În spatele lor se află mulţimea care îl condamnă.Suntem tentaţi să-I acuzăm de această crimă numai pe contemporanii lui Iisus.Dar dacă stăm şi medităm puţin,ne dăm seama că păcatele noastre sunt cele care l-au răstignit pe lemnul crucii.În acea mulţime ne găsim şi noi.La faptele petrecute pe muntele Golgotei suntem şi noi complici.Şi noi l-am condamnat şi îl condamnăm când prin faptele noastre există puţin din Iuda care îl trădează,puţin din Pilat care îl condamnă sau din soldaţii care îl răstignesc.Într-una din icoanele care zugrăvesc scena intrării Mântuitorului în Ierusalim,între cei care-L primesc cu bucurie şi entuziasm,se găsesc şi mulţi copii.Acolo este înfăţişat un un amănunt de o frumuseţe înduioşătoare:în planul întâi este zugrăvit un copil,care sărută,din mers,poala hainei lui Iisus.Mesajul acestui amănunt,oferit de pictorul icoanei,este relevant pentru orice creştin:În care parte a tabloului ne găsim?Printre mulţimea oscilantă şi nestatornică în a se raporta la Iisus,sau în puritatea gestului sincer al copilului ,sărutând nu poala hainei lui Iisus,ci întreg trupul Său jertfit şi preamărit pe Golgota şi ieşind triumfal din mormânt în dimineaţa Învierii?Amin!