Duminica Floriilor
În care parte a tabloului ne aflăm, a celor care-I cântă ,,Osanale” sau a celor care-l ,,Răstignesc”?
Textul evangheliei:,,Înainte de Paşti cu şase zile, a venit Iisus în Betania, unde era Lazăr, cel care fusese mort şi pe care îl înviase din morţi. Acolo I-au făcut cină şi Marta slujea, iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau împreună cu Dânsul la masă. Atunci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mult preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters apoi cu părul ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului. Deci unul dintre ucenicii Săi, Iuda a lui Simon Iscarioteanul, care avea să-L vândă pe Dânsul, a zis: De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de dinari şi să se fi dat săracilor? Dar el a zis aceasta nu pentru că îi era grijă lui de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga, lua din ce se punea în ea. Iisus însă a zis: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Pe săraci pururea îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu mă aveţi pururea. Şi din iudei, mulţime multă au aflat că este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci să-l vadă şi pe Lazăr, pe care-l înviase din morţi. Atunci s-au sfătuit căpeteniile preoţilor ca şi pe Lazăr să-l omoare, fiindcă din pricina lui mulţi dintre iudei plecau de la ei şi credeau în Iisus. Iar a doua zi, mulţimea de popor care venise la praznic, auzind că Iisus vine în Ierusalim, au luat ramuri de finic şi au ieşit în întâmpinarea Lui şi strigau: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului, Împăratul lui Israel! Iar Iisus, aflând un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris: "Nu te teme, fiica Sionului! Iată Împăratul tău vine la tine şezând pe mânzul asinei". Dar acestea nu le-au înţeles ucenicii Săi la început; ci, după ce S-a preaslăvit Iisus, atunci şi-au adus aminte că acestea erau scrise pentru Dânsul şi că ei I le-au împlinit. Deci mulţimea care fusese cu El mărturisea cum l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi. De aceea a ieşit poporul înaintea Lui, pentru că auzise că a făcut această minune."( Ioan 12, 1-1) Fiecare duminică din Postul cel Mare are o consacrare anume. Astfel, dacă prima duminică — numită a Ortodoxiei — a fost inchinată credintei, cea de-a doua, a Sf. Grigorie Palama, a fost inchinată rugăciunii, pentru că acest Sfânt ne-a invăţat cea mai înaltă rugăciune — rugăciunea minţii, a inimii sau rugăciunea lui Iisus. Cea de-a treia duminică — a Sfintei Cruci — a fost inchinată jertfei, pentru că ce altceva reprezinta Crucea pentru noi, dacă nu jertfa şi lupta duhovnicească. Cea de-a patra duminica, numită a Sfântului Ioan Scărarul, a fost ţnchinată ascezei, pentru că treptele „scării” acestui Sfânt scriitor inchipuie tot atâtea virtuţi pe care suntem chemaţi cu toţii să ni le agonisim prin asceza şi lupta spirituală, indeosebi prin „post si rugăciune”, iar duminica , a cincea, a fost inchinată pocăintei.Prin urmare, credinţa, rugăciunea, jertfa, asceza şi pocăinţa se constituie în tot atâtea trepte spre desăvârşire şi înviere, fiecare cu importanţa şi frumuseţea sa spirituală. Duminca a şasea din postul mare este numită ,,Duminica Floriilor” şi încheie Postul cel de 40 de zile al Sfintelor Paşti.Textul acestei evanghelii citit la sfânta Liturghie este plin de înţelesuri duhovniceşti pentru că se pomeneşte mai întâi de mirul de mare preţ al recunoştinţei Mariei faţă de Iisus pentru învierea din morţi a fratelui ei şi al Martei, Lazăr din Betania, care era şi prieten al Domnului Iisus Hristos.În al doilea rând, vedem în Evanghelia de astăzi că Intrarea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Ierusalim este o sărbătoare a biruinţei Sale asupra morţii lui Lazăr şi o prefigurare sau anticipare a biruinţei Sale asupra propriei Sale morţi, prin învierea Sa din morţi.Această sărbătoare a Intrării Domnului în Ierusalim este o deschidere spre Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, pătimiri ca fiind confruntări ale Lui cu mai-marii cărturarilor şi ai fariseilor care Îl invidiau şi Îl urau, dar şi pătimiri ca suferinţe pricinuite trupului Său prin umilirile şi lovirile pe care le îndură ca urmare a răutăţii şi violenţei oamenilor vicleni, aroganţi şi ignoranţi. Intrarea Domnului în Ierusalim semnifică acceptarea suferinţelor şi morţii de către Mântuitorul, dar şi descoperirea Chipului Său Împărătesc, Ca Cel ce este Atotputernic, Stăpânitor al vieţii şi al morţii şi Biruitor veşnic al răului. Împăratul Hristos îşi face intrarea biruitoare în Ierusalim, smerit pe mânzul asinei, în deplină ascultare, pentru a împlini voia atotputernică a Tatălui şi a muri pe cruce, preţ de răscumpărare pentru întreg neamul omenesc.Astăzi, fiecare biserică, fiecare schit sau mănăstire devine un mic Ierusalim. Iar fiecare inimă creştină este gată să exclame: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! ” E Duminica Intrării Domnului în Ierusalim, e Duminica Floriilor şi e vremea să ne întrebăm fiecare cu ce fel de flori îl vom întâmpina pe Domnul. În Duminica Floriilor, întreaga lume a mers după Iisus. A fost singura zi în care El a primit slava pe care o merita ca Împărat Atotputernic al universului. Această atitudine trebuie să o avem mereu noi, care „am văzut slava Lui... şi din plinătatea Lui am luat şi har peste har” (In. l, 14 şi 16). Dacă în tot timpul anului liturgic am parcurs duminică de duminică, zi de zi istoria iubirii lui Dumnezeu faţă de poporul său, o istorie desfăşurată în timp, (începând de la creaţie şi până la venirea în lume a lui Mesia, de la întrupare şi până la intrarea sa triumfală în Ierusalim) acum, începând cu această duminică îl întâlnim pe Iisus şi- l urmărim în momentele cele mai sensibile ale existenţei sale pământeşti, în clipele iubirii supreme. Acum îi însoţim paşii care-l poartă la altarul crucii şi al jertfei, până pe Calvar, îl vedem aşezat în mormânt, ca apoi să-l întâlnim ieşind victorios la o viaţă nouă.
De fapt drumul Mântuitorului spre Ierusalim şi spre Pătimirile Sale este comemorat la fiecare Liturghie prin Vohodul sau Ieşirea Mare. Preotul iese din altar pe uşa dinspre miazănoapte cu darurile pregătite la proscomidiar, în timp ce strana cântă "Ca pe împăratul tuturor să-L primim...", traversează naosul, pentru a intra înapoi prin uşile împărăteşti. El poartă sfântul potir şi sfântul disc, pe care sunt aşezate miride (pentru îngeri, sfinţi şi credincioşii vii şi adormiţi), semnificând universul întreg adunat în jurul Domnului Iisus Hristos, reprezentat prin Agneţ.Iar darurile sunt duse în altar spre a fi îndumnezeite şi transfigurate.
Ca mesaj al acestei sărbători ,ne oprim la câteva întrebări căutând să dăm un răspuns:
1)De ce Iisus vine la Ierusalim ?-El vine pentru că legea evreiască îi cerea fiecărui iudeu să meargă măcar o dată pe an la Templul din Ierusalim ca să aducă jertfe lui Dumnezeu.Apoi Domnul suie la Ierusalim, cu o săptămână înainte de Pătimiri şi de Învierea Sa din morţi, pentru a împlini o profeţie făcută cu mai bine de 400 de ani înainte. Astfel, Sfântul Prooroc Zaharia spunea: "Bucură-te foarte fiica Sionului, veseleşte-te fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine drept şi biruitor, smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei" (Zaharia IX, 9). Pentru că nu forţa, ci iubirea va caracteriza relaţiile în acea Împărăţie,iar Membrii ei vor fi nevinovaţi asemenea copiilor". Şi nu în ultimul rând Fiul lui Dumnezeu- vine îngenunchează şi spală picioarele omului-de ce?pentru că Hristos nu s-a smerit doar în faţa lui Dumnezeu ci şi în faţa omului.
2)De ce Iisus era trist atunci şi de ce este trist acum ?-pentru că dincolo de osanale El vedea crucea Golgotei,pentru că atunci cei care acum îi strigă,,osanale”,vor striga :,,răstigneşte-L,răstigneşte-L”.Era trist pentru că vedea cum un ucenic îl v-a vinde, un altul se leapădă,ba chiar cum toţi îl părăsesc.Era trist pentru că vedea procesul,batjocura,bătaia şi cununa de spini,moartea pe cruce,pe toate acestea le vedea.Iar tristeţea Lui nu era una obişnuită ci una amară,de aceea plânge pentru cetate,dar şi pentru neamul său care avea să moară pentru necredinţa lui.De ce este trist acum?-pentru că El Iisus vrea să intre în cetatea sufletelor noastre şi de multe ori noi nu-l primim ,iar dacă îl primim după aceea de multe ori îLrăstignim.Este trist pentru că El ne îndeamnă la iubire,iar noi ne îndreptăm spre ură.Este trist pentru că El ne îndeamnă la pace,iar noi căutăm războiul.Este trist,pentru că El ne iubeşte iar noi ne duşmănim.
3)Care este semnificaţia creştină a ramurilor de salcie? Biserica Ortodoxă a rânduit ca, după săvârşirea Sfintei Liturghii, prin rugăciune şi stropirea cu agheasmă, să se sfinţească ramurile de salcie aduse de credincioşi, ce simbolizează biruinţa vieţii asupra morţii. Ea simbolizează pe Domnul Hristos şi mlădiţele Sale, adică sufletele credincioase şi bune, taina fecioriei Mariei, sufletele renăscute prin baia botezului.Salcia plângătoare ne aduce aminte de pocăinţa din timpul postului,de multele metanii,de multele rugăciuni,de multele lacrinmi ale pocăinţei şi de plecarea noastră sub epitrahilul preotului duhovnic,spre a ne mărturisi păcatele,spre a primi iertare şi a ne curăţi de păcate.
4)În care parte a tabloului ne aflăm,a celor care-I cântă ,,Osanale” sau a celor care-l,,Răstignesc”?Şi în acest sens m-aş opri la una dintre icoanele care zugrăvesc scena intrării Mântuitorului în Ierusalim,unde ne este înfăţişat un amănunt de o frumuseţe înduioşătoare:,,în primul plan este zugrăvit un copil ,care sărută ,din mers ,poala hainei lui Iisus”.Mesajul acestui amănunt,oferit de pictorul icoanei este relevant pentru orice creştin.În care parte a tabloului ne regăsim?Printre mulţimea oscilantă şi nestatornică ,sau în puritatea gestului sincer al copilului,sărutând nu poala hainei lui Iisus,ci întreg Trupul Său jertfit şi preamărit pe Golgota şi ieşind triumfal din mormânt în dimineaţa Învierii ?este o întrebare la care fiecare dintre noi să ne dăm un răspuns.
5)Să căutăm să devenim mai buni,mai înţelegători,mai iertători pentru că şi Hristos Dumnezeu ne iartă pe noi.Amin !
Adaugă comentariu nou