Meditaţie la Duminica a XXI-a după Rusalii

Cuvântul devine, în cadrul cultului, cel mai important mijloc de redare a ideilor şi sentimentelor religioase.
Prin cuvânt, preotul face cunoscută oamenilor învăţătura divină a Bisericii în mod direct, prin predică şi lecturile religioase. Pentru că, zice Sf. ap. Pavel: „Credinţa este din auzite… în tot pământul a ieşit vestirea Lor şi până la marginile lumii cuvintele lor” (Romani 10,17-18)
Una dintre cele mai frumoase pilde spuse de Mântuitorul Iisus Hristos este cea a semănătorului, în care, pe scurt, se spune: Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. Şi, semănând el, una a căzut lângă drum şi a fost călcată în picioare şi păsările cerului au mâncat-o. Alta a căzut pe piatră şi s-a uscat pentru că nu avea umezeală. Alta a căzut între spini şi aceştia au înăbuşit-o. Iar alta a căzut în pământ bun şi a făcut rod însutit.
La rugămintea apostolilor, Iisus a explicat înţelesul profund al acestei pilde: Semănătorul este Dumnezeu, sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu, iar ogorul este sufletul omului.
Pe scurt, să medităm: ce este cuvântul şi ce transmitem prin cuvânt – dar şi ce valoare are pentru noi cuvântul lui Dumnezeu.
1. Ce este cuvântul şi ce transmitem prin cuvânt
Din punct de vedere omenesc, cuvântul este un vehicul cu care se poate circula de la un om la altul.
Deseori cuvântul omului joacă un rol important în viaţa fiecărei persoane – nu o singură dată un simplu cuvânt adresat cu afecţiune în timpul suferinţelor sau a experienţelor neplăcute sau disperării poate să constituie un balsam binefăcător pentru sufletul îndurerat.
Cu atât mai mult, mare este puterea cuvântului lui Dumnezeu: - prin cuvânt Dumnezeu a creat Universul în toată măreţia sa, prin cuvânt profeţii au menţinut trează credinţa şi au călăuzit omenirea la adevăr şi dreptate. Iisus Hristos este numit Logosul: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul” (Ioan 1,1)
Mântuitorul Iisus Hristos este marele semănător al Cuvântului lui Dumnezeu – puterea cuvântului Său fac văzduhurile să cutremure, furtuna să se potolească, boala să se îndepărteze de om, nu este putere sub soare să i se opună: „căci cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri şi pătrunde până la despărţitura sufletului şi a duhului; a încheieturilor şi a măduvei şi este judecător al simţurilor şi al cugetelor inimii. Şi-n faţa Lui nicio făptură nu-i ascunsă, ci toate sunt goale şi descoperite în ochii celui Căruia noi vom da socoteală” (Evrei 4, 12-13)
Fiecare dintre noi suntem nişte semănători şi totodată primitori de sămânţă bună sau rea.
Să luăm aminte la ce vorbim, la ceea ce semănăm cu cuvântul limbii noastre pentru că „cuvintele sunt cărările faptelor” (Sf. Ioan Gură de Aur)
2. Ce valoare are pentru noi cuvântul Lui Dumnezeu?
Fiecare cuvânt din Sf. Scriptură, în general, şi din Sf. Evanghelie, în special, este o sămânţă care rodeşte sau nu, depinde de ogorul în care ea a căzut, dar şi de modul în care ea este îngrijită.
Istoria Bisericii ne vorbeşte despre roadele minunate ce le-a dat cuvântul Evangheliei când a căzut în suflete primitoare: a îmblânzit popoarele şi le-a civilizat, a înmuiat inimile celor puternici, a făcut lumea capabilă de jertfă, pe păcătoşi i-a ridicat la treapta sfinţeniei.
Să căutăm şi noi să primim cuvântul lui Dumnezeu în pământul optim pentru ca să dea rod însutit în noi, dar să şi semănăm cuvântul său şi iubirea Sa în sufletele celor care-i întâlnim pe drumul vieţii noastre.
În încheiere să medităm: ce valoare au pentru tine ca şi creştin cuvintele spuse de Mântuitorul: „Fericiţi cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-L păzesc pe El – ce valoare au pentru tine ca şi creştin aceste cuvinte?