Meditaţie, spirit, inteligenţă, cuvânt

Scriitorul Al. Florin Ţene presară pe cărarea filozofiei metafore ce ne ghidează în lumea artei. Scrisul său profund aduce ardoarea cuvântului sacru, în ipostaze ce parcurg treptele existenţiale întru nemurire. Parcurgem întreaga paletă a filozofiei lumii, aflându-ne, pentru început, în Universul lui Henri Bergson, pentru care viaţa este mai presus de orice raţiune, sufletul având rolul hotârâtor. La un secol de la scrierea romanului-dramă „Jean Barois”, de Roger Martin du Gard, Ţene îi dedică un eseu structurat pe mai multe paliere critice. De altfel, aceasta este una dintre calităţile preşedintelui Ligii Scriitorilor din România, ştie să croiască o adevărată Istorie Literară. Una dreaptă, luându-se pentru aceasta la „trântă” cu concepţiile anumitor îndoctrinaţi ai vremii. Ştie să aleagă substanţa materiei din orice scriere, ştie să descrie fiecare fenomen literar, fiind un cunoscător al curentelor artei.

Identificarea schemelor pentru fiecare profil prezent în carte este o adevărată legitimaţie pentru Ţene, una care îl onorează. Se apropie cu aceeaşi efervescenţă de poezia lui George Bacovia sau a lui Mircea Ciobanu prin analiza elementelor definitorii, prin asemănări şi deosebiri în construcţia textului care a devenit o asumare a destinului poetic. Spiritul naţional răzbate în eseurile autorului, ca fenomen al iubirii de glia strămoşească, al limbii române, al credinţei creştine în spiritual ortodoxiei şi al tradiţiilor poporului din spaţiul Carpato-Danubiano-Pontic.

Un român adevărat care se luptă pentru sfinţenia cuvântului, care trăieşte întru literatură şi care ne aduce date concrete despre istoria literei de-a lungul secolelor. Acesta este Al. Florin Ţene, filozoful care ne arată în scrierile sale rolul literaturii. Vorbeşte, în scris, cu seninătate, despre personalităţi ca Mihai Sadoveanu, Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Mateiu Caragiale, Ion Barbu, Lucian Blaga, Gib Mihăescu, Eugen Lovinescu, Tudor Vianu, scriitori care prin lucrările lor au avut un rol deosebit în cunoaşterea realităţilor din România pe drumul modernizării.

Ţene este cel care ne introduce în construcţia textului, făcându-ne să descifrăm în cheie literară eroii, pe care ni-i prezintă ca într-o oglindă fabuloasă. El este cel care ne arată ce înseamnă succes în literatură, cine a avut o stea a scrisului, sau cine se amăgeşte la lumina soarelui fals. Cartea se înscrie într-un climat al Meditaţiei, al Spiritului, al Inteligenţei al Cuvântului, prin Cuvânt desprins din sacralitate. Texte care descriu literatura ce a însoţit fiinţa, de la Heidegger, la Holderlin, sau ai noştri Eminescu şi Coşbuc. O carte, care se construieşte din cuvinte precum o casă, în care trebuie să pătrundem, la invitaţia gazdei, cu pioşenie, pentru a descoperi tainele, peripeţiile eului în metafizic. O secvenţă de nemurire.

Ţene se întrece cu sine însuşi, prin autoevaloarea concretă, lucidă şi pertinentă, care duce la realizarea unui tot unitar, o carte-om ce va dăinui în timp în bibliografila filozofică. Precum Jaspers, Ţene doreşte o reliefare a „situaţiei spirituale a epocii noastre” , sau, cum ar spune Sartre, o analiză a „raţiunii dialectice” a istoriei.

Ţene stă la masa imaginară cu Hypnos, Morfeu, Pascal, Nietzsche, redescoperind „cărarea pierdută” a filozofiilor existenţiale în condiţiile europenizări noastre şi al fenomenului de globalizare. Metafora ca ritm al gândirii poetice, metafora ca mod de exprimare a vibraţiilor eului sunt liantul spre vibrarea sufletului întru Cuvânt. Al. Florin Ţene face o retrospectivă în adâncul istoriei literare, descoperind o lume fabuloasă, a cuvintelor, pe care ne-o dăruieşte şi nouă. O carte a Înţelepciunii, scrisă la Maturitate.