Ecoul istoric al poeziei ,,Hora Unirii”

             Inspirându-se din evenimentul care a premers actul istoric din 1859, poetul Vasile Alecsandri a scris poezia ,,Hora Unirii”, care, pusă pe melodia compozitorului moldovean Alexandru Flechtenmacher, a devenit imnul unității și identității noastre naționale . Poezia face parte dintr-o tematică mai largă a poetului, elaborată în toiul evenimentelor de la 1848. Încă de atunci, Unirea de la 24 Ianuarie 1859 era simbolizată printr-o horă imensă, acoperind tot spaţiul geografic al României.

             Dacă în lumea satului Hora a fost şi va rămâne în continuare cel mai cunoscut și practicat dans românesc ce întruchipează viaţa. ,,Hora Unirii” a lui Alecsandri adună toată românimea într-un cerc. Prinderea de mână a celor ce se unesc în acest dans transmite ideea de putere și de trăire emoțională a evenimentului.

             Structurată pe un ton optimist și mobilizator, poezia face apel la solidaritatea si unitatea tuturor românilor. Versurile sunt simple, dar expresive,  cu imagini si simboluri ușor de înțeles pentru publicul larg. Limbajul folosit în „Hora Unirii” este unul accesibil, adresându-se direct cititorului. Vasile Alecsandri a reușit să creeze o atmosferă de comuniune si fraternitate, evidențiind valorile de prietenie, unitate si iubire de țară. Prin intermediul acestor simboluri, Alecsandri transmite un mesaj de coeziune națională, ilustrând ideea că doar prin unire pot fi depășite dificultățile si provocările : ,,Unde-i unul nu-i putere/La nevoi și la durere/Unde-s doi puterea crește/Și dușmanul nu sporește! ”

            Cele opt strofe ale poeziei au calitatea unui discurs mobilizator, sensibilizând pe oricine, prin ideile poetice, viziunea şi simţămintele exprimate. Eroul este moldoveanul, omul simplu și onest care se adresează vecinului său de dincolo de Milcov, munteanul, considerat geamănul de care a fost despărţit de vitregiile istoriei: ,,Amândoi suntem de-o mamă,/ De-o făptură şi de-o seamă,/ Ca doi brazi într-o tulpină, / Ca doi ochi într-o lumină’. Poetul îşi cheamă confraţii la unire şi-i îndeamnă să se prindă, cu mic, cu mare în ,,Hora Unirii ” : ,,Măi muntene, măi vecine, / Vino să te prinzi cu mine, / şi la viaţă cu Unire, / şi la moarte cu-nfrăţire".

             Momentul înfăptuirii acestui act istoric este anticipat  de către poet prin chemarea înflăcărată adresată confraţilor săi :,,Vin la Milcov cu grăbire, / Să-l secăm dintr-o sorbire, / Ca să treacă drumul mare, / Peste-a noastre vechi hotare. // Și să vadă sfântul Soare, / Într-o zi de sărbătoare, / Hora noastră cea frăţească, / Pe câmpia românească! ”.

            „Hora Unirii” nu este doar o simplă poezie , ci o expresie puternică a dorinței de unitate și libertate, este o,, marseillaisse a românilor”, cum o consideră mai târziu, chiar autorul. Ritmul antrenant al versurilor și tonul potrivit unui asemenea cântec,  au făcut din „Hora Unirii” un imn ușor de memorat și de cântat, încât pune stăpânire pe inimile tuturor participanților.

           De-a lungul timpului, „Hora Unirii” a inspirat generații de români, a contribuit la consolidarea sentimentului de unitate națională și rămâne un  cântec relevant și apreciat, chiar dacă nu este declarat un imn  oficial. Poezia ne reamintește de importanța unității și a libertății, valori fundamentale pentru România și pentru români.

Mircea Daroși