Un gând pentru un dar

Cartea ”Dar din darul meu”, apărută la Editura Solon, este rodul unui har întrupat într-un om înzestrat cu mai multe daruri. Este vorba despre cântărețul bisericesc (diacul) cu har și dar al Bisericii Ortodoxe Române a satului Budești, Jud. Bistrița-Năsăud, Florin Matean.

În paginile ei, cartea adună trăiri din lumea satului Budești și revărsări de rugăciune și de vers, din strana Bisericii satului, sau din ”Verșurile” de la diferite înmormântări, pe care Florin Matean, ca diac înzestrat cu har de sus, le-a pus în cânt și-n ”jale de petrecere” pe ultimul drum al multora dintre consătenii săi, ca nimeni altul. 

Cu ani în urmă, din aceeași strană, mai răsuna o voce cu aceeași putere de a alunga uitarea din sufletul tuturor creștinilor din satul Budești, și anume, aceea a fostului diac, Pop Toader, un adevărat ”dascăl de strană”, atât pentru cel care scrie aceste rânduri, cât și pentru cel căruia îi sunt dedicate.

Cuprinsul cății de față este împărțit în patru părți, fiecare având o tematică aparte:

1. Gânduri pentru un nou început – care cuprinde două cântări dedicate zilei de Anul nou și care pot constitui reflecții pentru un nou început de viață spirituală, și nu doar de an calendaristic, a fiecăruia dintre noi.

2.Evanghelia vestită-n cânt - care cuprinde pricesne compuse de autorul însuși la unele Duminici și Sărbători de peste an și cântate chiar de către Florin Matean, în biserică. 

3.Urare și iertare la nuntă – capitol care conține două cuvinte care se rosteau, mai demult, la casa miresei când aceasta se adresa mamei și tatălui cu un cuvânt de mulțumire pentru toată grija și osteneala părinților depuse în creșterea și educarea ei. În acest sens, avem chiar un exemplu concret, cuvântul compus de autor, și rostit de el însuși, la casa miresei, Mândrean Cristina. 

4.”Verșuri” la înmormântări – capitol care cuprinde o descriere în versuri a vieții celui decedat, dar și cuvinte de mângâiere concepute ca și cum ar fi adresate chiar de cel ce pleacă dintre noi celor apropiați, rămași întristați și nemângâiați.

Toate aceste versuri, diversificate tematic, vorbesc despre un autor înzestrat cu har, creator de ”folclor religios”, adesea extrem de instructiv pentru sufletul omului credincios. Zestre strămoșească am pierdut-o, în cea mai mare parte, în spatele unor cântări cu un relativ și modest mesaj spiritual. 

Cântărețul de strană, Florin Matean, se impune așadar prin acest volum de creație proprie, printr-o slovă inspirată, printr-un gând transpus în trăirea vie a vieții satului românesc de pe ”câmpia” județului Bistrița-Năsăud, printr-o dedicare de suflet regăsirii și păstrării valorilor religioase strămoșești, cântate și trăite aievea de sufletul strămoșilor noștri, care au scris cu viața lor jertfelnică istoria satului Budești. 

Despre conștientizarea rămânerii sale în memoria sătenilor săi, Matean Florin spunea: ”Vă mai spui iară așa / Și cu asta voi găta / Că atunci când n-oi mai fi / Poate că vă veți aminti / Că a fost la noi în sat / Multă vreme un diac” (”De la Adam la Rusale”).

Faptul că el scrie din viața satului său și din amintirile sfinte ale consătenilor săi, într-un alt vers spune, cu recunoștință față de istoria trecută, așa: ”Amintiți-vă mai bine / Că nu vă spui doar de la mine / De la dumnevoastră știu / Ce mi-ați povestit, eu scriu” (”De la Adam la Rusale”).

Convingerea profetică că toate experiențele satului său, adunate în memoria sa, vor fi puse cândva, în scris, pentru urmași, o inserează în următoarele versuri: ”Toate astea laolaltă / Vor fi într-o carte odată / Tot ce-am scris și am cântat / Să nu rămâie uitat / Să rămâie de noi toți / La copii și la nepoți / Cum a fost odată-n sat / Satu nost’ de altădat” (”De la Adam la Rusale”)

Felicit cu această ocazie și pe învățătoarea, Maria-Irina Rusu, precum și pe alți ostenitori, pe care nu-i mai amintesc cu numele, care au trudit, nu puțin, ca volumul de față să vadă lumina tiparului. 

Așadar, adresez sincere aprecieri autorului Matean Florin pentru ”talantul” pe care l-a primit de la Dumnezeu și pe care nu l-a ascuns în pământ, făcându-l neroditor, ci l-a pus în lucrare, lăudându-l cu vocea sa pătrunzătoare pe Creatorul său și slujind cu sufletul pe toți creștinii, consătenii săi, care, cu emoție și respect, îl ascultă duminică de duminică, sărbătoare de sărbătoare, sau la atâtea evenimente, atât de bucurie cât și de tristețe.

Nu în ultimul rând, doresc lectură înălțătoare de suflet, este adevărat, nu scutită și de emoție, cititorilor care vor răsfoi, citind paginile, care au întrupat în ele gândul cuvântului trăit și cântat de ”rapsodul” budeștean, Matean Florin.