Menuţ Maximinian: Sus inimile ! Bucuraţi-vă de Sărbătoarea Luminii

Port lumi în braţe
Flori albastre din pădurile de aprilie
Trec punţi
Înger de aburi dintre hotare
Am două aripi noi
În zbor desenez ceruri
Până departe în ţara făgăduinţei
 

Printre portocali
Îmi odihnesc oasele păcătoase
Pe Marea Mediterană
În portul Haifa corăbii
Îngeri descarcă suflete

Pe crestele Muntelui Carmel
Pe cer trece ca un fulger Ilie
În car de foc pocnind din bici
În piatra seacă a Israelului
Încolţeşte Cuvântul

Iată casa drepţilor Ioachim şi Ana
Oameni buni ca bunicii mei
Rugători zi şi noapte
Ca David, regele psalmilor
În Nazaretul Fecioarei
De Buna Vestire
Arhanghelul cu chip se arată
Mărturisind Naşterea
Celui ce va străluci pe Muntele Tabor
 

Văd Betleemul
Şi păstorii
Alergând după steaua ce răsărit-a
Închin la nunta din Cana Galilei
Cu vinul cel bun de la ospăţ
Adus în vase mari
De Cel care la cererea mamei
Potoleşte setea prin prima minune
Încă înainte de vreme
 

În Ierihonul cel pustiu
Neînţeles de lume
Mă urc în dudul lui Zaheu
Să văd îngeri trecând
Prin timp îmi port sufletul
Văzând aievea pe Hristosul din cărţi
În Capernaum
Stând la masă cu apostolii şi mărturisind Răstignirea
În casa lui Petru

Cel ce de 3 ori se va lepăda de credinţă
Până ce lacrimi îi ard obrazul

Mă plimb cu corabia apostolilor
Pe Marea Galileei
Păşesc pe ape tubluri precum Petru
Pe Muntele Tabga
Voi gusta din pâinile înmulţite
Pe Muntele fericirilor
 

Ascult glas îngeresc
La cina cea de taină
Părtaşi vom fi greşelilor
În grădina Gheţimani
Isus se roagă printre măslini
Împreunând mâinile a durere
Şi cerul plânge cu el
 

Cobor în mormântul întunecat
Centrul lumii
Pe bolta rece a păcatelor
Îl văd pe Pilat judecătorul şi pe Baraba păcătosul
De 14 ori poposesc cu Iisus pe Calea Crucii
Când lemnul dus în spate este greu
O văd pe Maica îndurerată
Păşind pe drumul de sânge
Pe Simion cel care ridică Crucea
Pe Veronica ştergând cu o maramă
fruntea plină de sudoare
Icoana nemuririi
Şi pe mironosiţele ce pregătesc pe piatra ungerii
miresmele veşniciei
Mirul lor izvorând în cetate
 

Iordanul
Îmi spală păcatele
Ioan botezând şi azi
În apa ce îşi întoarce cursul spre izvoare
Nu departe de casa în care Zaharia şi Elisabeta
Se roagă pentru noi
 

Pe stâncile din Eleon
Îngeri cu aripi frânte
Până piatra de la mormânt va fi dată la o parte
Şi Muntele Măslinilor va cunoaşte minunea Înălţării
 

Când Cerurile se deschid
De Paşti şi de Crăciun
În măreţia Luminii
Văd neamurile toate
Stând împreună
Sfinţi şi pământeni
În mijlocul Raiului
Sub pomul vieţii veşnice