MONOGRAFIA COMUNEI COŞNA

este o nouă lucrare despre o localitate vecină judeţului nostru, Bistriţa–Năsăud, semnată de Paraschiva Abutnăriţei şi Ioan Abutnăriţei, apărută în 2008 la Editura AXA Botoşani. Această lucrare se adaugă Monografiei comunei Poiana Stampei, apărută sub semnătura aceloraşi harnici autori, în 2007.

Structurată în şapte capitole, cu un impresionant volum documentar, alcătuit din numeroase fotografii, hărţi, tabele şi scrisori, monografia comunei Coşna cuprinde: cadrul natural, repere istorice, activitatea economică, populaţia, instituţiile, cultura tradiţională, evoluţia administrativă a localităţii şi cetăţenii de onoare ai comunei, conţinând şi un glosar, cu explicaţia unor cuvinte din a doua jumătate a sec. al XIX-lea şi o bibliografie consistentă.

În prezentarea cadrului natural general, deosebit de atrăgător al aşezărilor bucovinene, arealul corespunzător comunei Coşna beneficiază, din punct de vedere geomorfologic, de o zonă muntoasă alpino-carpatică, având altitudini cuprinse între 700 şi 1700 m, aparţinătoare Munţilor Suhard, cu vecinătatea nordică a Munţilor Maramureşului, nord vestică a Masivului Rodnei şi sud vestică a Munceilor Bârgăului, de unde apele pâraielor Teşna, Coşniţa, Diaca, Bancu, Făgeţelul şi Coşna, care străbat teritoriul, se adună, spre sud est, în bazinul hidrografic al Dornei, din depresiunea cu acelaşi nume. Relieful arealului aparţinător comunei Coşna se grefează pe o structură geologică complexă, alcătuită din roci metamorfice, în care aflorează Pânza Subbucovinică, prin grupurile Negrişoara, Tulgheş, Ţibău şi formaţiuni sedimentare, aparţinătoare cuverturii post-tectonice, reprezentate prin depozite cretacice, paleogen - neogene şi cuaternare.

Intensitatea deformărilor tectonice cât şi prezenţa unor structuri vulcanice în apropiere, au favorizat numeroase iviri de ape minerale, carbogazoase, cloro-sodice şi magneziene, pe pâraiele Bâtca, Ţărmurea, Dealul Vinului, Podu Coşnei şi Poiana Coşnei.

Apele minerale de la Podu Coşnei s-au îmbuteliat, prin capsare manuală, încă de prin anii 1925-1930, când erau expediate unui restaurant din Bucureşti, care a luat numele de Coşna, păstrat şi în prezent. Izvorul de la Poiana Coşnei a făcut obiectul unei exploatări industriale, după 1963, prin întreprinderea „Cheile Dornei”, ajungându-se la o producţie de cca 60.000 de sticle pe zi, realizate cu 75 de muncitori, dar secţia a fost abandonată, în 1995, din cauza concurenţei altor acumulări de ape minerale, din Ţara Dornelor, situate mai aproape de căile de transport.

Cadrul natural, extrem de darnic, al plaiurilor bucovinene este redat în detaliu, făcându-se o prezentare a constituţiei geologice, orohidrografiei, climei, florei, faunei, a resurselor naturale şi a căilor de comunicaţie. Sub acest ultim aspect, străvechea aşezare coşneană a fost multă vreme izolată, legăturile cu restul lumii se făceau, spre Câmpulung Moldovenesc, sau Rodna şi Bistriţa, peste culmile muntoase ale Munţilor Suhard, pe „Drumul tătarilor”, cunoscut încă de la invazia acestora din 1241. Ulterior s-a deschis drumul peste pasul Bârgău, devenit şosea naţională, între Bistriţa şi Vatra Dornei şi s-a construit calea ferată dintre Transilvania şi Moldova, prin Pasul Grădiniţa.

Localitatea Coşna a făcut parte din administraţia Ocolului liber al Câmpulungului Moldovenesc (1120-1352) şi a Statului feudal Moldova, până în 1769 când este anexată Austro - Ungariei, iar în 1918 la unirea Transilvaniei cu România, aparţine judeţului Năsăud, până în 1926, când revine judeţului Câmpulung, cu o scurtă secvenţă de

ocupaţie hortystă, devenind apoi comună a raionului Vatra Dornei, iar în prezent a judeţului Suceava. Locuitorii acestei aşezări, aflate la graniţa imperiului, pe teren revendicat, nu au fost incluşi instituţiei graniţei militare, fiind socotiţi jeleri (inquilini) şi obligaţi să plătească o taxă de proprietate, alături de o taxă de protecţie şi alte taxe pentru animale şi casă. Vecinii lor, din fostele comune grănicereşti, au depus numeroase eforturi în vederea administrării comunei, aparţinând districtului Năsăud, cercul Rodna sau fostei preturi din Prundu Bârgăului, prin impunerea unor funcţionari aleşi prin vot majoritar, având în conducere un jude, subjude, notar, casier, colector de dări şi 4-8 senatori (în raport cu mărimea localităţii), care alcătuiau oficiul comunal. În lucrare sunt prezentate liste ale primarilor, notarilor şi secretarilor, de după 1800, începând cu Nicolae Pop Spânu a Lupului, al cărui fiu, Larion Spânu, a fost primul notar al comunei Coşna, în 1870, până la actualul primar Ivan Iliuţă, viceprimar Sandu Bogdan Ioan şi Ivan Mariana, secretar.

Lucrarea tratează, pe larg, principalele repere ale evoluţiei istorice a localităţii, începând din epoca medievală şi până după cel de Al Doilea Război Mondial, cu numeroase referiri la documentele din perioada Regimentului II românesc de graniţă năsăudean. În capitolul despre activitatea economică a comunei sunt prezentate date despre păduriile zonei, exploatările forestiere, începând din vremea plutăritului, când arborii Coşnei ajungeau catarge la Galaţi, dar şi despre vânătoare, pescuit, creşterea animalelor, prelucrarea laptelui, exploatarea rocilor utile şi a apelor minerale.

Alte importante capitole tratează evoluţia demografică şi activitatea sanitară, prezentându-se numeroase documente despre principalele instituţii ale comunei, reprezentate prin învăţământul din şcolile din Coşna, Teşna, Dealu Floreni şi Bancu, precum şi de biserica din localitate, păstorită în prezent de preotul Dănilă Claudiu. Din cultura tradiţională a coşnenilor sunt menţionate arhitectura şi mobilarea caselor, costumele populare, specifice, confecţionate local, dar şi frumoasele tradiţii şi obiceiuri, pe larg prezentate în lucrare, ca semn că ele încă se mai păstrează în acest minunat colţ de ţară românească.

Cu această nouă lucrare, Paraschiva şi Ioan Abutnăriţei aduc o importantă şi utilă contribuţie monografică la cunoaşterea istoriei aşezărilor bucovinene, din vecinătatea judeţului Bistriţa – Năsăud.