Naşterea Maicii Domnului

Noi prăznuim Naşterea Maicii Domnului azi. Bucuria părinţilor în faţa acestei Naşteri este bucuria Bisericii noastre. Copila, care s-a născut azi şi este în leagăn, va deveni leagănul Fiului lui Dumnezeu, pe care se va pogorî Dumnezeu la noi.

Drepţii părinţi Ioachim şi Ana se bucură văzând pe fiica lor născându-se. Spre acest leagăn priveşte Dumnezeu şi în acest leagăn vede fiinţa care va zdrobi capul şarpelui. Spre această fiinţă priveşte cu drag cuvântul lui Dumnezeu, născut din veşnicie din Tatăl, care avea să ia trup din fecioreştile ei sângiuiri, pentru că vede chipul Maicii Sale.

Căci ea va primi pe Duhul Sfânt, care va avea rol de logodnic prin a cărui lucrare se va naşte Mântuitorul. Spre ea privesc oştile cereşti, văzându-şi Împărăteasa cerească.

Spre ea privesc milioanele de creştini care o cinstesc. Cerul şi pământul se bucură, astăzi, căci s-a născut Maica Domnului şi a creştinilor, Maica pământenilor şi Împărăteasa cerului.

Ea s-a învrednicit să-L nască, să-L îngrijească, să-I simtă bucuriile şi să-I vadă suferinţele.

Nimeni nu este asemenea Maicii Domnului – spun Sfinţii Părinţi – pentru că este în cea mai apropiată unitate trupească şi sufletească cu Fiul său. Nici învăţaţii pământului, nici regii, nici savanţii şi nici chiar îngerii Cerului n-au putut să aducă o atât de mare binefacere ca Maica Domnului prin naşterea după trup a Mântuitorului lumii, scoţându-ne din robia păcatului.

Cine este în stare să înţeleagă adâncul inimii unei mame şi să-i măsoare iubirea pe care o poartă în acest adânc faţă de fiii ei?! Iubirea unei mame este o iubire unică în felul ei pe acest pământ. Este o iubire sfântă, dezinteresată şi neîntreruptă, încât, dincolo de ea, începe iubirea dumnezeiască.

Dumnezeu, voind să-şi arate nemăsurata Sa iubire faţă de noi, a aflat de bine să o reverse şi sub forma de iubire a unei mame unice. Dar ce zic? Chiar şi o mamă îşi poate uita fiii, când îşi dezice misiunea sa nobilă, destinată ei de către Dumnezeu.

Dar Dumnezeu nu ne uită niciodată. Ea, cea îndumnezeită, - prin Har – chiar aici pe pământ, dar cu deplinătate în cer, Fecioara Maria nu e numai Împărăteasă cerească, ci e mai mult decât atâr: e preaiubita noastră Maică, în a cărei grijă ne-a încredinţat Mântuitorul prin testamentul cuvintelor rostite de El când era pe cruce, în faţa morţii: “Femeie, iată fiul tău!”, adică: Maica Mea, iubirea ta cea atât de mare, care se mistuie pentru Mine, îndreapt-o, de aici înainte, spre întreaga omenire, al cărei reprezentant este iubitul Meu ucenic Ioan.

Eu sunt Fiul tău iubit, Ioan este fiul Meu iubit! Iar ucenicul i-a zis: “Iată mama ta!” Astfel un fiu şi-a dobândit o mamă, o mamă şi-a dobândit un fiu.