Fost-au acel Ștefan – vodă

Vin, 06/28/2019 - 08:31

prof. Augustin Rus

View the full image

„Fost-au acel Ștefan-vodă om nu mare de stat, … întreg la hire, … neleneșu, … la războaie meștere mare, unde era primejdia mai mare, acolo se vâra, pentru ca văzându-l ai săi să nu îndărăpteze, și de aceea, raru război în care nu biruia, iar acolo unde biruiau alții, el nu pierdea nădejdea că știindu-se cădzut josu, se redica deasupra învingătorilor”.

În aprilie 1457, cu ajutor de la domnul Țării Românești Vlad Țepeș, un tânăr cu numele Ștefan, care era fiul fostului domn al Moldovei Bogdan al II-lea, pătrunde dinspre sud în țara Moldovei, și după victoria de la Dolhești, îl alungă pe Petru Aron care închinase țara turcilor acceptând fără lupte să le plătească tribut, și pe Câmpul de la Direptate este uns domn de către Mitropolitul Teoctist. Domnia sa a durat 47 de ani, 2 luni și 3 săptămâni, perioadă în care „înfrățit cu neamul său, sprijinindu-se pe moșie și moștenire, pe dreptate și drept, pe încrederea în Dumnezeu”, a reușit să facă din Moldova o țară care „niciodată n-a fost mai întinsă, mai bogată și mai respectată … iar faima domnului cunoscută, deopotrivă în apusul creștin și în răsăritul musulman, să ridice locașuri bisericești și laice într-o formă desăvârșită”.

A fost contemporan cu mari personalități ale timpului său, cu sultanul turcilor Mahomed al II-lea (1451-1481) supranumit Cuceritorul pentru că a reușit în 1453 să cucerească Constantinopolul, capitala Imperiului Bizantin, cu Matei Corvin (1458-1490) regele Ungariei, cu regii Poloniei Cazimir al IV-lea (1447-1492) și Ioan Albert (1492-1501) pe care a reușit să-i înfrângă, la Baia ,în 1467 pe Matei Corvin, la Vaslui, în 1475 pe turci și la Codrii Cosminului, în 1497 pe polonezi. A respins de asemenea mai multe incursiuni de pradă ale tătarilor asupra teritoriului Moldovei.

Pendulând între turci, polonezi și unguri, Ștefan a reușit să mențină independența, autonomia și prestigiul Moldovei, cu toate că a plătit tribut turcilor după 1486 , s-a recunoscut în 1485, la Colomeea, ca vasal regelui polon, iar în 1489, ca vasal regelui maghiar, primind de la acesta ca recompensă cetatea Ciceului cu 60 de sate și Cetatea de Baltă pe care să le poată folosi ca loc de refugiu la nevoie.

Se stinge din viață la 2 iulie 1504, într-o zi de marți, orele 4 din zi. „Iar pre Ștefan-vodă l-au îngropat țara cu multă jale și plângere în mănăstirea Putna. … Plângeau toți ca după un părinte … deoarece știau că s-au scăpat de mult bine și de multă apărătură”.

La împlinirea a 515 ani de la trecerea sa în veșnicie, a faptelor sale în istorie iar a sufletului în rândul sfinților, putem urma îndemnul poetului Adrian Păunescu „Luațivă-n brațe copiii/ Ca pe strategice arme/ Și haideți cu toții la Putna/ Unde Măria-sa doarme!”.

Comentarii

28/06/19 12:02

Vizitator

Pentru corectitudine, portretul lui Stefan cel Mare, realizat de Grigore Ureche in cartea sa "Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă" asa cum apare în cronica intitulată "DE MOARTEA LUI STEFAN VODA CELUI BUN VA LEATO 7012": "Fost-au acestu Ștefan vodă om nu mare de statu, mânios și de grabu vărsătoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospéțe omorâea fără județu. Amintrilea era om întreg la fire, neleneșu, și lucrul său îl știia a-l acoperi și unde nu gândiiai, acolo îl aflai. La lucruri de războaie meșter, unde era nevoie însuși se vârâia, ca văzându-l ai săi să nu să indărăpteaze și pentru acéia, raru războiu de nu biruia. Și unde-l biruia alții, nu pierdea nădéjdea, că știindu-să căzut jos, să rădica deasupra biruitorilor. Mai apoi, după moartea lui, si feciorul său, Bogdan voda, urma lui luase, de lucruri vitejăsti, cum să tâmpla: den pom bun, roadă bună va să iase.
Iară pre Stefan vodă l-au îngropat tara cu multă jale si plângere în mănăstire în Putna, care era zidită de dânsul. Atâta jale era de plângea toti ca după un părinte al său, că cunostiia toti că s-au scăpatu de mult bine si de multă apărătură. Ce după moartea lui, până astăzi ii zicu sveti Stefan voda, nu pentru sufletu, ce iaste în mâna lui Dumnezeu, ca el încă au fostu om cu păcate, ci pentru lucrurile lui cele vitejesti, carile niminea din domni nici mai nainte, nici după aceia l-au agiunsu.
Fost-au mai nainte de moartea lui Stefan vodă într-acelas anu iarnă grea si geroasă, cât n-au fost asa nici odinioara si decii preste vară au fostu ploi grele si povoaie de ape si multă înecare de apa s-au facut."