„Fost-au acel Ștefan – vodă ...”

La 2 iulie 1504, după o domnie de 47 de ani, două luni și trei săptămâni, trecea dincolo, în veșnicie, într-o zi de marți, la orele patru din zi, Ștefan, domnul Moldovei căruia istoricii i-au adăugat numele de cel Mare, iar creștinii ortodocși români pe acela de cel Sfânt.
Contemporanii și urmașii i-au descris faptele, scriitori și artiști l-au luat ca model, perpetuându-l.
Câteva exemple ...
1. „Om întreg la hire, neleneșu ... La războaie meșter mare, unde era primejdia mai mare, el însuși se vâra, pentru ca văzîndu-l ai săi să nu îndărăpteze. Și de aceia, rar război în care nu biruia. Iar acolo unde biruiau alții, el nu pierdea nădejdea că știindu-se cădzut jos, să redica deasupra învingătorilor. Iar mai apoi, feciorul său, Bogdan- vodă, tot fapte bune lasă, precum se-ntâmplă, din pom bun, roadă bună iasă”.

2. Prăpăd Ștefan pornit-a / Spre Craiul cel maghiar / El frântu-i-a-n țăndări arcul / Lui Suleiman bei chiar. / De groază umplut-a așișderi / Pe beiul din Iflak / Călcându-i, ani de-a rândul, / Pământul, după plac. / Acesta e ghiaurul / De-a pururi ne-nfricat / Și-atâtea oști făloase / Pe rând le-a spulberat”.

3. „Iară pre Ștefan-Vodă l-au îngropat țara cu multă jale și plângere în mănăstire în Putna, care era ridicată de dânsul. Atâta jale era, de plângeau toți că s-au scăpat de mult bine și de multă apărătură”.

4. „Ștefan, Ștefan domn cel mare / Seamăn pe lume nu are / Decât numai mândrul Soare/ Din Suceava când el sare / Pune pieptul la hotare / Ca un zid de apărare”.

5. „Luațivă-n brațe copiii / Ca pe strategice arme / Și haideți cu toții la Putna / Unde Măria-sa doarme !”.