Crina Demeny, povestea bistriţencei care a dovedit că se poate: Pentru mine, pictura pe sticlă este o fereastră către Dumnezeu. Mi-a îmbogăţit viaţa!

Este un lucru cert că artele frumoase au rolul de a ne îmbogăţi calitatea vieţii, de a ne aduce aminte că în jurul nostru nu există doar greutăţi şi chiar de a ne ajuta în anumite momente dificile, când liniştea noastră sufletească vibrează sub presiunea unor probleme de care te loveşti, că vrei, că nu vrei. Şi aşa cum au spus-o mulţi artişti de-a lungul timpului, pentru ca arta să aibă acest efect pozitiv este foarte important ca artistul să aibă un suflet frumos şi un set cât mai solid de valori morale.

În urmă cu mulţi, mulţi ani, mi-a fost dat să întâlnesc o fată cu un suflet frumos şi care era aproape mereu cu zâmbetul pe buze, în ciuda faptului că încă de la o vârstă foarte frageda a avut de înfruntat o problemă serioasă la una dintre mâini. Şi... după mulţi, mulţi ani, acum femeie măritată, ea, pe numele ei Crina Demeny, încă şi-a păstrat acea căldură sufletească.

Ceea ce m-a surprins şi mai mult a fost să aflu că, într-un moment al vieţii sale, Crina a păşit în lumea artelor, mai specific cea a picturii pe sticlă. Nu a durat mult şi au început să îmi apară unele întrebări legate de impactul picturii asupra vieţii ei, ce anume o inspiră şi aşa mai departe. Bineînţeles, Crina a avut bunăvoinţa să îmi răspundă la o serie de întrebări, şi, uite aşa, acum mă aflu la birou, aşternand cu drag aceste cuvinte.

Ce înseamnă pentru tine pictura pe stică?

Crina: Un refugiu, o fereastră spre Dumnezeu.

Care a fost momentul determinant care te-a apropiat de această artă?

Crina: Nu aş putea spune exact când a fost momentul in care m-am apropiat de această artă, deoarece bunica a fost persoana care m-a apropiat de lucrurile cele sfinte, încă din frageda mea copilărie. Și chiar de pe atunci priveam icoanele într-un mod aparte.

Este pictura pe sticlă o artă răspândită?

Crina: Din păcate, prea puțin. Nu se mai pune aşa de mult preț pe ele, nu cât ar trebui. Totuşi, sunt căutate icoanele, în special cele vechi, și acest lucru mă bucură.

Esti specializată pe icoane, dar faci şi portrete. Ce anume te-a împins să te axezi pe aceste două elemente?

Crina: Plăcerea de-a face portrete a venit pe parcurs. Fiecare portret pe care l-am realizat a avut o poveste. Consider că cele două arte sunt una și aceeași. Amândouă întruchipează omul.

Vorbind despre icoane, sunt ele o reflectare a credinţei tale în Divinitate sau o formă de manifestare a Divinităţii prin tine? 

Crina: Este o reflectare a credinței. Iar prin faptul că pictez icoane îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate.

Din nefericire viata te-a pus la incercare încă de la o vârstă fragedă şi mă refer la problema pe care o ai la mână. Ce fel de dificultăţi întâmpini în drumul tău ca artistă din cauza acestui lucru?

Crina: Aşa este, din nefericire viaţa m-a pus la încercare, dar acest lucru nu a fost un obstacol ci, dimpotrivă, m-am ambiționat.

Ai folosit vreodata pictura pe sticlă pentru a dovedi oamenilor fără probleme fizice că nu eşti mai prejoasă decât ei?

Crina: La început da, dar mi-am dat seama ca oamenii mă priveau tot cum doreau ei.

Consideri că pictura pe sticlă, ca o artă, contribuie la îmbunătăţirea vieţii privitorului?

Crina: Eu sper ca da. Dar, acuma depinde de fiecare om. Am întâlnit oameni care mi-au văzut icoanele ca și o lucrare, și atât. Iar alții le-au văzut ca și o fereastră către Dumnezeu.

Ce anume te inspiră să lucrezi în acest domeniu?

Crina: Iubirea faţă de Dumnezeu.

Se spune că artistul îşi încarcă lucrările cu gândurile şi energia sa. Cum vezi acest lucru? Când lucrezi, ţii cont de starea ta interioară, de calm, de agitaţie etc.?

Crina: Bineînţeles că țin cont de starea mea. Întotdeauna când lucrez la o icoană încerc să mă concentrez asupra ei și ascult o rugăciune sau un acatist.

Consideri că pictura pe sticlă ţi-a îmbogăţit viaţa?

Crina: Da, din toate punctele de vedere.

Pentru cei care doresc să se uite la lucrările tale unde pot să o facă?Sunt şi de vânzare?

Crina: Le postez pe Facebook şi Instagram. Sau pot fi contactată pe e-mail [email protected]. Preţuri fixe nu am la ele pentru că nu am prea vândut. În urmă cu ceva ani, am avut o expoziţie – intitulată Poemul mâinilor – şi atunci am vândut câteva lucrări, dar multe le-am donat la o mănăstire. În plus, de multe ori, lucrările mele au devenit cadouri din inimă pentru diverse persoane. Nu pictez pentru bani, deşi ai nevoie de ei ca să trăieşti în lumea de astăzi.

Crina îşi continuă drumul pe care a ales sau pe care a fost împinsă cu dragoste să păşească şi, cu siguranţă, depăşirea obstacolelor şi a testelor care îi sunt date o va ajuta să evolueze ca fiinţa umană astfel încât, prin acest lucru, să poată să transmită un mesaj cât mai curat şi mai plin de căldura prin lucrările sale.