La 10 februarie … 1947

prof. Augustin Rus

   Atunci a fost semnat Tratatul  de  Pace  de  la  Paris, după încheierea celui de-al doilea război mondial, între România și S.U.A, U.S, Marea Britanie,Canada, Australia, India, Noua Zeelandă, Africa de Sud, Cehoslovacia, Ucraina și Belarus. În Tratat au fost incluse modificări ale frontierelor Româno-Ungare, Româno-Sovietice și Româno-Bulgare, în sensul că România primea înapoi nord-vestul Transilvaniei, cedat Ungariei în 1940 prin Dictatul de la Viena, dar pierdea Basarabia, Bucovina de nord și Ținutul Herța în favoarea U.S, și Cadrilaterul în favoarea Bulgariei. De asemenea, România era obligată la plata sumei de 300.000.000 de dolari în decurs de 8 ani către U.S, în produse petroliere, lemn, cereale, vase maritime și fluviale, diverse utilaje și mărfuri. Până să se ajungă la semnarea Tratatului de Pace, s-au purtat negocieri dure în perioada iulie 1945 – oct. 1946. În anul 1945, o delegație ungară condusă de Matyas Rakosi, a fost primită de I. V. Stalin, ocazie cu care partea maghiară a cerut sprijin pentru a primi întreaga Transilvanie. Tot în acel an, Stalin a primit și o delegație a României condusă de Gh. Gheorghiu – Dej, la discuții punându-se și problema Transilvaniei. Conform unui volum de memorialistică, publicat în anul 1998, Stalin ar fi spus „Dej, eu nu pretind că stăpânesc istoria României și mai ales a Transilvaniei      . Cunoașteți că, nu demult, a fost la mine Rakosi, susținând că nu numai Ardealul de Nord, ci și întreaga Transilvanie se cuvine de drept să fie redată Ungariei.I-am răspuns, că dacă mai insistă asupra acestei chestiuni, îl voi alunga.     Dej, Transilvania va fi pe veci a României   …,pentru că voi ați întors armele împotriva Germaniei, ne-ați ajutat să reducem cu 6 luni războiul și să salvăm peste două milioane de soldați ai Armatei Roșii”.

   În zilele noastre, într-o conferință de presă, Vladimir Jirinovski declara că „Bucovina și Basarabia trebuie întoarse României deoarece este necesar să dăm înapoi ce le aparține românilor !”.

   Poate, la împlinirea unui secol de la încheierea Tratatului de la Trianon (4 iunie 1920), se vor auzi voci care să conteste valabilitatea lui. De aceea ar fi bine să fim pregătiți cu „argumente” cât mai diverse, mai ales conducerea țării, politicienii, diplomații, istoricii, etc.,      numai că, se pare, că mulți dintre ei au alte      priorități.

 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5