(Interviu) Protopopul Alexandru Vidican despre închiderea bisericilor

Rep.: - Odată cu acest virus care, iată, a ajuns şi în ţara noastră, ne-am înspăimântat foarte mult. Şcolile au fost închise şi oamenii sunt derutaţi. Putem găsi nădejdea la Biserică?
Alexandru Vidican: - În această perioadă de „panică”, rândurile celor care se spovedesc nu s-au subţiat, vin cu aceeaşi credinţă să se spovedesc şi se împărtăşesc nu din pâine şi vin ci din Trupul şi Sângele Mântuitorului. Sărută icoanele, care dintr-o măsură gospodărească, pentru că suntem şi creştini şi oameni, sunt igienizate tot timpul. Ştim că de 2000 de ani creştinii se împărtăşesc cu Trupul şi Sângele Mântuitorului care spune: Cine se va împărtăşi cu Trupul şi Sângele Meu are viaţă veşnică”. Dacă ne apropiem cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi dragoste avem credinţa că ne împărtăşim nu dintr-o pâine şi vin care ne pot dăuna sănătăţii.
Rep: - S-au întâmplat cazuri la Bistriţa să vină de acasă cu linguriţa la împărtăşanie?
Alexandru Vidican: - Nu. Aşa cum se spune că icoanele sunt făcătoare de minuni, nu aducătoare de microbi şi boli, la fel şi împărtăşania îţi dă viaţă veşnică.
Rep: - Dacă s-ar închide bisericile, unde ar mai fi nădejdea noastră?
Alexandru Vidican: - Am fi ca şi vâslaşul care, păgubit de cele două vâsle, pluteşte la derută. Biserica ne ocroteşte, Biserica este întemeiată pe jertfa Mântuitorului şi sângele martirilor. Biserica este sprijin şi reazem. Nu cred că cineva ar avea curajul să spună să închidem bisericile. Atunci să închidem porţile unităţilor militare şi atunci cine ne va mai purta de grijă? O minte sănătoasă nu poate gândi aşa. Avem însă datoria, ca oameni, să fim foarte grijulii, să dezinfectăm tot ce există în legătură cu omul care intră în biserică – icoanele, crucea şi toate celelalte obiecte de cult. Noi mergem pe ideea că Biserica este cea care ne sfinţeşte viaţa.
Rep.: - Dumnezeu este, până la urmă, singura salvare!
Alexandru Vidican: - Şi dacă vorbim din perspectiva creştină, la Dumnezeu totul este posibil. Dacă ne punem nădejdea în El chiar ne poate rezolva problemele cum nici nu ne aşteptăm. Să ne gândim la Vechiul Testament şi la povestea cetăţii Ninive care a fost salvată prin post şi rugăciune. Să ne aducem aminte de voievozii noştri de odinioară, în frunte cu Ştefan cel Mare, care atunci când venea o boală asupra poporului propunea să se postească trei zile. Poate că şi acum ar trebui să spună cineva, haideţi trei zile să postim. Dar suntem în democraţie şi facem ce vrem.
Rep.: - Am văzut cum măicuţele de la mănăstirea Piatra Fântânele au fost la Centrul de Transfuzii Bistriţa şi au donat sânge. Iată un exemplu din multe altele că Biserica nu doar se roagă pentru noi ci participă efectiv şi este implicată şi social şi umanitar.
Alexandru Vidican: - Noi ştim că sângele este viaţă şi Biserica s-a pronunţat şi asupra donării de sânge şi a donării de organe şi noi, preoţii, ne-am mobilizat şi am donat sânge bineştiind că sângele poate să ajungă exact la un frate al nostru. Când facem o donare de sânge suntem samarineni milostivi. Pentru cel care este în şanţ, folosind expresia biblică, sângele nostru poate să ajute. E adevărat că nu pentru viaţa veşnică ci una terestră, dar şi aceasta este foarte importantă pentru că în această perioadă vorbim despre învierea pe Cruce.
Rep.: - Ce găsesc creştinii la umbra crucii lui Iisus?
Alexandru Vidican: - Prin altarul Crucii, Mântuitorul a biruit moartea. Cu un ochi plângem, privind spre mormântul gol de pe Golgota unde, sub umbra Crucii, Mântuitorul a înviat şi a biruit moartea. Dacă avem credinţă, panica şi zvonurile nu ne vor întoarce de la drumul nostru creştin, dar vom fi foarte raţionali. Să respectăm tot ceea ce ni se cere, dar nu peste măsură, venind la închiderea bisericilor şi de a nu ne putea împărtăşi. Noi suntem creştini şi ştim că Dumnezeu face cu adevărat minuni, amintind aici Taina împărtăşaniei şi a spovedaniei. În fiecare zi, Biserica noastră este deschisă de la primele ore, de la 6.30 suntem acolo, la îndemâna tuturor credincioşilor şi la Sfânta Liturghie, şi la Spovedanie. Cine are o rezervă referitor la Sfânta împărtăşanie nu vine la Biserică, o să vină să se spovedească după ce trece această perioadă. Dar vreau să vă spun că noi, preoţii, ne împărtăşim nu după un credincios sau doi, ci de 2000 de ani ne împărtăşim după sute de creedincioşi din acelaşi potir, cu aceeaşi linguriţă, ci nu avem nimic. Însă avem certitudinea că la invocarea Duhului Sfânt, în timpul Liturghiei, când spunem „Şi acum trimite harul Sfântului Tău Duh care sfinţeşte toate şi sfinţeşte pâinea aceasta, fă-o Trupul şi Sângele Mântuitorului”, atunci ştim că ne împărtăşim nu cu pâine şi vin, ci cu Trupul şi Sângele Mântuitorului.
Rep.: - Cum să parcurgă această perioadă creştinii?
Alexandru Vidican: - Să fim mai buni în rugăciunile noastre, să spunem ca pe cei buni Dumnezeu să-i facă şi mai buni, iar pe cei mai depărtaţi de bunele maniere să le dea gândul cel bun, ca şi fiului risipitor, să-i întoarcă la casa părintească, la bunele moravuri. Am văzut ce înseamnă smerenia prin pildele Bisericii (Vameşul şi fariseul), am văzut întâlnirea cu Dumnezeu al lui Zaheu vameşul, care a spus la întâlnirea cu Dumnezeu: dacă am păgubit pe cineva cu ceva, întorc împătrit”, având cea mai sinceră spovedanie. Mântuitorul este modelul suprem de iubire şi iertare pe care trebuie să-l urmăm. Dacă vom face acest lucru, suntem pe drumul cel bun.
https://www.facebook.com/radioSOMES/videos/1145067542492469/