90 de ani de la debutul literar al lui Pavel Dan

S-au împlinit, în acest an, 90 de ani de la debutul literar al lui Pavel Dan (1907-1937), cu povestirea Ursita (în "Darul vremii", nr. 2, aprilie 1930), revistă înființată și condusă de medicul, profesorul universitar și scriitorul Victor Papilian. Un debut care a trecut aproape neobservat de critica vremii, iar pentru Pavel Dan vor urma trei ani de corvoadă în ale scrisului, fără însă a publica ceva. După această perioadă și până în 1936, ajunul morții sale premature, prozatorul născut la Triteni, județul Cluj, colaborează intens la revistele ardelene: "Gând românesc", "Abecedar", "Pagini turdene" și "Blajul", unde va publica majoritatea nuvelelor sale, note și recenzii și trei studii de folcloristică (fragmente din teza lui de licență), iar ziarul clujean "România nouă" dă la iveală, în februarie 1937, în urma unui concurs de nuvele istorice în care Pavel Dan obține premiul I, ultima lui creație: Iobagii.
Priveghiul este singura lui nuvelă publicată (1935) în revista "Gândirea" din București, fără a stârni însă ecoul pe care l-ar fi meritat. Putem spune, deci, că în timpul vieții, opera lui Pavel Dan s-a menținut în atenția unei singure provincii, Transilvania, fiind semnalată doar în treacăt, dar nu în cele mai importante aspecte ale ei, de către critica literară din restul țării.
Atenția acordată de critică operei și personalități lui Pavel Dan a fost sporadică, iar comentariile din timpul vieții scriitorului sunt puține și sumare, după cum bine observa și Monica Lazăr în Monografia dedicată scriitorului. Primul care-l remarcă pe Pavel Dan este Perpessicius, în 1933, într-o recenzie despre revista "Abecedar" (Brad – Turda, 1933 – 1934,): "... schița Banii a d-lui Pavel Dan, un talent, pe cât de tânăr pe atât de original. Un realism rural, de calitate și rară sobrietate expresivă, rezervă junelui debutant o poartă deschisă spre ogrăzile populismului nostru, de mâine."
Lăsând la o parte faptul că la acea dată Pavel Dan nu mai era debutant, schița respectivă fiind a cincea proză publicată după Ursita, trebuie să menționăm că moartea prematură a scriitorului deschide poarta amintirilor și regretelor, care evocă figura celui dispărut și stimulează râvna analitică a criticilor din Transilvania și mai apoi a celor din întreaga țară. La marginea mormântului proaspăt din Cimitirul Central al Clujului, vocea lui Agârbiceanu se ridică pentru a elogia un emul cu aripile atât de dureros frânte: "Pavel Dan a fost un talent real și viguos în tânăra proză a Ardealului. Abia a început să ne dezvăluie sufletul țăranului român din Câmpia Ardealului. Dar cu ce putere de intuiție, cu ce simț sigur, cu câtă seriozitate. Sinceritatea și gravitatea cu care se apleca asupra înzestrării sale artistice ne-au dat de la început măsura talentului său."
Debutul editorial al lui Pavel Dan se va produce postum, la un an după moartea scriitorului: Urcan bătrânul, București, Editura Fundațiilor Regale, 1938, cu o Prezentare de Ion Chinezu, primul studiu critic aplicat asupra operei acestui mare prozator, debut de la care s-au scurs, iată, 82 de ani. În această perioadă, au apărut 28 de ediții din opera lui Pavel Dan, ceea ce înseamnă tot o ediție la trei ani. Nu e rău! Dar perioada de vârf pentru opera prozatorului este, fără îndoială, 2007-2019, când apar 9 ediții. Dintre acestea, 6 ediții sunt realizate de semnatarul acestor rânduri, iar una dintre acestea fiind ediție critică a operei integrale, în trei volume (Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2012). Este prima ediție critică integrală, după alte două, parțiale, de Cornel Regman (Editura pentru Literatură, București, 1965) și Nicolae Florescu (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1976). Din cele 9 ediții, despre care am amintit deja, una aparține Lui Sergiu Pavel Dan, fiul scriitorului, și două editurii Hoffman din Caracal (fără să menționeze numele editorului).
Să mai adăugăm că opera lui Pavel Dan a fost tradusă în opt limbi: turcă, franceză, maghiară, rusă, germană, portugheză, spaniolă și engleză: 12 ediții. După toate acestea, suntem îndreptățiți să credem cu tărie în perenitatea operei acestui mare scriitor, al cărui destin tragic continuă să ne tulbure și azi, la peste 80 de ani de la trecerea sa în eternitate.