O restituire necesară - Pavel Dan, scriitorul Câmpiei Transilvane

       Cunoscut ca prozator, critic și istoric literar, Aurel Podaru își dezvăluie tot mai mult o nouă latură a pasiunii sale, cea de cercetător și editor  al operei lui Pavel Dan, scriitorul Câmpiei Transilvane. O face nu numai pentru că este consăteanul său „Păvălucu Morarurului” din Tritenii de Jos, județul Cluj ci și pentru că el vede în creațiile sale literare adevărate capodopere ale nuvelisticii românești, apreciate  abia după ce autorul a fost „descoperit” și recomandat de către Ion Chinezu. Octav Șuluțiu îl consideră „un Bacovia al epicului”, iar George Călinescu, integrându-l în tradițiile prozei ardelene, spune că „avea talentul de prozator al lui Slavici și ochiul de observator al lui Liviu Rebreanu”. Plecat prea devreme de pe tărâmul literaturii, Pavel Dan nu și-a putut vedea opera  tipărită, deși își pregătise primul volum cu dedicația: „Soției mele, Georgina,, dragoste și recunoștință”, dar „pasărea cu clonț de rubin” îi frânse aripile în august 1937. Abia în 1938, la un an după moartea lui, Ion Chinezu scoate la lumină ediția princeps sub egida Fundației pentru Literatură și Artă ,,Regele Carol al II-lea” cu titlul „Urcan Bătrânul. Nuvele”, ediție însoțită de o valoroasă caracterizare și cea dintâi prezentare critică a operei lui Pavel Dan. Cartea va fi retipărită în 1944 și urmată de alte ediții cu același titlu. O apreciere strălucită prin profunzimea observațiilor critice o face și Mihail Sebastian, care nu ezită să spună că „rapsodul Câmpiei Transilvane” va fi pus cu siguranță mai târziu în circuitul literaturii române. Eugen Ionescu a sesizat multe elemente stilistice și compoziționale ale operei lui Pavel Dan, precizând că „depășește realismul viguros dar simplu al lui Liviu Rebreanu, împingându-l până la limitele fantasticului”. În 1945,  Eugen Ionescu, împreună cu Gabrielle Cabrini traduce în limba franceză nuvelele scriitorului și  scoate o ediție în limba lui Victor Hugo. În perioada 1942-2002, opera lui Pavel Dan este tradusă în opt limbi: turcă, franceză, portugheză maghiară, germană, spaniolă, rusă și engleză, însumând 12 ediții. Au urmat apoi alte 14 ediții sub îngrijirea unor critici și istorici literari de renume, între care amintim pe: Florian Potra (1956), B. Elvin (1960), Cornel Regnan (1965), Gheorghe Zarafu (1971), Nicolae Balotă (1973), Sergiu Pavel Dan (1974), Nicolae Florescu (1976), Mircea Braga (1985), Sergiu Pavel Dan (1987), Victor Cubleșan (2002), Ion Buzași (2007), Aurel Podaru (2007), Aureliu Goci (2008), Sergiu Pavel Dan (2010). Monografia Monicăi Lazăr, eseul lui Ion Vlad, cât și volumul Gabrielei Chiciudean (2007) sunt evocări luminoase despre prozatorul de la Triteni. La Centenarul nașterii lui Pavel Dan, în 2007, s-a dezlănțuit o adevărată avalanșă de lucrări dedicate scriitorului: ediții noi și antologii critice care oglindesc viața și activitatea lui literară.

            Aurel Podaru rămâne însă paveldanistul cel mai apropiat de  scriitorul ardelean, care îi așază opera pe raftul cel mai apropiat de sufletul cititorului. În 2003 editează  (în colaborare) volumul „Amintiri despre Pavel Dan”, apoi, în 2007 (tot în colaborar ) „Pavel Dan și Blajul”, iar în anul 2012 scoate prima  ediție integrală  intitulată „Opere”, în trei volume: vol. I – Nuvele, vol. II – Nuvele, schițe, povestiri, fragmente și vol III- Jurnal de corespondență, literatură populară, studii, recenzii și articole, varia. Studiul critic a fost scris de către regretatul critic literar Andrei Moldovan, care apreciază apariția acestei ediții ca un punct important  de referință. Tot în acest an semnează și volumul „Cartea colocviilor”, prefațat de același bistrițean. Dar Aurel Podaru mai face și altceva. În 2014, înființează Asociația Culturală „Pavel Dan”, având ca scop promovarea operei scriitorului transilvan, organizează „Întâlnirile de la Triteni”, iar în 2015 scoate primul număr al revistei „Paveldaniștii”, publicație semestrială de cultură, aflată sub conducerea sa și a lui Mircea Ioan Casimcea, având colaboratori de seamă din lumea literelor. În 2016 tipărește volumul ,,Pavel Dan, Bibliografie”,  iar în 2017, beclenarul editează volumul „Pavel Dan, URSITA”- nuvele, opinii critice, pagini de jurnal, corespondență, o cronologie și imagini, indici, cu o Prefață de Ion Vlad, Editura Mega.

         Ca un  pasionat cercetător și istoric literar, Aurel Podaru își însoțește personajul și pe plaiurile dobrogene, evocând o perioadă mai puțin cunoscută din viața autorului, astfel că, în 2019 scoate volumul „Pavel Dan și Tulcea”, cu o Prefață semnată de Ion Bădică și Postfață de Ion Buzași, Editura Casa Cărții de Știință Cluj-Napoca.

         Se vede că octogenarului Aurel Podaru nu i-au slăbit puterile și se află în deplină desfășurare a actului creator, căci în vara acestui an 2023 a scos o nouă ediție din opera lui Pavel Dan, intitulată „Urcăneștii”, apărută în colecția „Mari scriitori ai Transilvaniei”, Editura Școala Ardeleană, Cluj- Napoca. Ediția cuprinde două nuvele ale lui Pavel Dan, ,,nuvelele exemplare ”, cum le numește Ion Buzași, cel care semnează ,,Cuvântul-înainte al acestui volum: Urcan Bătrânul și Înmormântarea lui Urcan Bătrânul. „Trei generații de Urcănești” se perindă în desfășurarea celor două nuvele, subliniază  Aurel Podaru în  „Notă asupra ediției”: Urcan Bătrânul și Urcăneasa, soția lui; Simion Urcan, feciorul lor, cu Ludovica lui Pițuș, nora, și Valer, nepotul, cu Ana lui Triloiu.

           Cartea este însoțită de o cronologie a vieții și operei lui Pavel Dan, întocmită cu lux de amănunte de către editor, la care a adăugat imagini din lumea scriitorului, cu satul natal, familia lui, casa părintească pe fațada căreia se află placa memorială dezvelită în 2 august 1959, școala în care și-a făcut primele studii, bustul din curtea Bisericii Ortodoxe din Tritenii de Jos, precum și cel din curtea liceului din Câmpia Turzii, care îi poartă numele ș.a.

         Demersul lui Aurel Podaru este semnul dragostei și al recunoștinței  sale pentru Pavel Dan și în același timp, un pios omagiu adus marelui scriitor ardelean, care a început să ne dezvăluie sufletul țăranului român, „dar n-a apucat să se realizeze în opere de mai mare amploare și impact”.