În satul de odinioară

   Viața locuitorilor din satul de odinioară se întemeia pe o legătură indisolubilă între bărbat și femeie, uniți prin căsătorie. Rolul bărbatului era în special în afara casei unde se ocupa de activitățile agricole, de îngrijirea animalelor, de asigurarea resurselor necesare traiului membrilor familiei, iar a femeii, în casă, unde se ocupa de pregătirea hranei, de îngrijirea copiilor sau a bătrânilor, de producerea materialului pentru îmbrăcăminte, uneori și de ajutorare a bărbatului când acesta avea nevoie la diferite activități. Se crea treptat un „microunivers” în care se deprindeau îndeletniciri,reguli de comportament, se perpetuau obiceiuri, tradiții, credințe, mod de viață, etc.

   Mentalul popular a sintetizat sub forma unor cugetări rolul pe care l-a avut în satul de odinioară, bărbatul și femeia.

Bărbatul este stâlpul casei, dar femeia sufletul bărbatului.

Trebuie să iei bărbații așa cum sunt și pe femei așa cum vor să fie.

Cine își face soția să plângă, nici el nu va râde!

Nu prea e de casă femeia care merge pe drum legănându-și șoldurile!

Din merii care rodesc prima dată, prima să guste femeia, pentru că la anul o să fie roade bogate!

Dacă visezi o femeie care cere apă, se prevestesc necazuri!

O fată își alege singură două lucruri  -  încălțămintea și logodnicul!

Bărbatul vânează femeia, până ce ea îl prinde!

Dacă un bărbat visa mereu femei, era un semn că își va pierde onoarea!

Femeia care nu are copii pe lumea asta, în „lumea dincolo” nu va avea rezultate bune la judecata lui Dumnezeu!