Interpretarea Bibliei n-o poate face oricine

          Recent am citit în Răsunetul un articol despre interpretarea Bibliei. Se spunea acolo și despre ,,două căi ale mântuirii.”  Nu există două căi ale mântuirii, iar interpretarea Bibliei, sau a Sfintei Scripturi, n-o poate face oricine, chiar dacă ar avea zece doctorate în filosofie!

          Biserica este trupul tainic al Domnului în Duhul Sfânt, Biserica este al cincilea act al operei de mântuire, dacă Întruparea, Răstignirea, Învierea și Înălțarea sunt primele patru acte. Biserica, aflată virtual în trupul lui Hristos, ia ființă prin iradierea Duhului Sfânt în celelalte ființe umane, fapt care începe la Rusalii, când Duhul Sfânt coboară peste Apostolifăcându-i primele mădulare ale Bisericii, adică primii credincioși în care se extinde puterea trupului pnevmatizat al lui Hristos. Fără Biserică opera de mântuire a lui Hristos nu ar putea să se realizeze.

          Biserica este unirea a tot ce există, sau este destinată să cuprindă tot ce există, Dumnezeu și creația. Ea este împlinirea planului veșnic al lui Dumnezeu, atotunitatea. În ea este eternul și temporalul, iar temporalul este destinat a fi copleșit de eternitate, necreatul și creatul, creatul fiind destinat a fi copleșit de necreat. Biserica este imanentul care are în ea transcendentul, comunitatea treimică de Persoane plină de o infinită iubire față de lume, întreținând în aceasta o continuă mișcare de autotranscendere prin iubire. Biserica este Hristos extins cu trupul Său îndumnezeit în umanitate, Biserica are o constituție teandrică, conținutul ei constă din Iisus Hristos unit după firea dumnezeiască cu Tatăl și cu Duhul, iar după fitrea omenească, cu noi oamenii.

          Biserica poartă un dialog viu cu Hristos în mod principal prin Sfânta Scriptură sau Biblia care este expresia scrisă a Revelației împlinite în Iisus Hristos. Însă ea descrie și modul în care Dumnezeu a pregătit mântuirea noastră a oamenilor în Hristos și modul în care Iisus Hristos continuă să lucreze, prin extinderea puterii Lui pentru asemănarea oamenilor cu El până la sfârșitul lumii. În Biblie este descrisă nu doar acțiunea de coborâre a lui Dumnezeu pe pământ, spre noi, până la Întruparea Sa, ci și începutul ridicării oamenilor la îndumnezeire, făcut prin Înviere.

          ,,Nici o proorocie a Scripturii nu se tâlcuiește după socotința fiecăruia, pentru că niciodată proorocia nu s-a făcut după voia omului, ci oamenii cei sfinți ai lui Dumnezeu au grăit, purtați fiind de sfântul Duh,” 2 Pt 1, 20-21. Doar Biserica tâlcuiește fără greșeală Biblia, pentru că doar ea a primit făgăduința Mântuitorului prin Sfinții Apostoli, că va rămâne cu ea până la sfârșitul lumii și Duhul a fost trimis de Mântuitorul s-o păzească, ajute, conducă. Nu toți oamenii pot înțelege corect Biblia, pentru că sunt multe părți greu de înțeles, ,,pe care cei neștiutori și neîntăriți le răstălmăcesc...spre a lor pierzare”, 2, Petru, 3, 16. Sfânta Scriptură, sau Biblia, a fost scrisă timp de aproape o mie cinci sute de ani, de la Moise, o mie patru sute de ani înainte de Hristos, până la autorul Apocalipsei, o sută de ani după Hristos.  Biblia se înțelege greu datorită felului supranatural al Descoperirii ei, din cauza limbii sau a diverșilor ei autori. Nu oricine are dreptul de a explica Scriptura, ci doar Biserica, prin cei cărora li s-a încredințat de Dumnnezeu această chemare. Scriptura și Tradiția sunt izvoarele Revelației divine. Sfânta Tradiție este învățătura dată de Dumnezeu prin viu grai Bisericii, o parte fixându-se în scris mai târziu. Revelația divină sau Descoperirea dumnezeiască este ,,comoara de adevăruri pe care Dumnezeu a dat-o oamenilor pentru ca aceștia să-L cunoască, să-I facă voia și să se mântuiască.”Fără Revelație nu putem cunoaște pe Dumnezeu pentru că El nu poate fi cunoscut prin simțuri fiind Ființa spirituală mai presus de lume.

          Biserica confirmă caracterul autentic al Bibliei, sau Scripturii, iar dogmele din Scriptură și Tradiție sunt declarate absolute, cu cea mai înaltă autoritate. Sfânta Scriptură, sau Biblia, a fost scrisă sub influența Sfântului Duh. ,,Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu”, ne spune Apostolul Pavel, 2, Tim. 3, 16.

          Vocabularul Evangheliilor nu este inventat de Sfinții Apostoli, ci este folosit de Mântuitorul Iisus Hristos, totuși, anumite forme de exprimare a înțelesului Persoanei și operei lui Hristos, cuprinse în propovăduirea și epistolele Sfinților Apostoli, le aparțin acestora, însă au o legătură și o înrudire cu cele folosite de Hristos. Predica și scrisul Sfinților Apostoli despre Hristos au o anumită originalitate de expresie, așadar este apostolică în sens propriu și se încadrează deplin în conținutul și formelor cuvântărilor și învățăturii lui Hristos către ei.

          Oricum, doar prin Sfinții Apostoli cunoaștem ce a învățat Iisus Hristos și cum a învățat El. De la Sfinții Apostoli avem încadrarea acestei învățături în expresiile și în forma unei înfățișări mai explicite, care a rămas esența conținutului învățăturii spirituale a Bisericii cu Mântuitorul Iisus Hristos. Înfățișarea aceasta este normativă pentru toate timpurile, nu doar că este cea dintâi expunere a faptelor lui Iisus Hristos și a învățăturii lui, așadar expunerea cea mai autentică, ci și pentru că în formele ei de expresie crește organic din expresiile lui Iisus Hristos.