ISUS, APROAPELE NOSTRU: Meditația PS Claudiu la Duminica a XXV-a după Rusalii

Pe cât de frumoasă, pe atât de complexă și simbolică, evanghelia de astăzi gravitează în jurul întrebării care ne frământă și pe noi: ce să facem pentru a moșteni viata veșnică? Un răspuns imediat ar fi acela că pentru a moșteni, în mod normal trebuie să faci parte din familie. Și atunci înțelegem mai bine apelativul folosit de Isus la adresa femeii din evanghelia duminicii precedente, care se apropie cu credință de el: "îndrăznește fiică ..." Chemarea noastră a tuturor este aceea de a deveni fii și fiice, moștenind astfel Împărăția.
Deja Vechiul Testament conținea o exortație adresată poporului ales: "Fiţi sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt.". În Noul Testament, Isus ne "traduce" această expresie când ne spune: "fiți milostivi, precum și Tatăl vostru cel ceresc milostiv este". Dumnezeu nu mai este un dumnezeu în general, ci Tată, iar Sfințenia pe care trebuie sa o imităm capătă conotațiile Îndurării. Mergând pe aceasta cale devenim fiii Celui PreaInalt și moștenim Împărăția.
Cum însă lumea în care trăim este plină de false cărări, în evanghelia de astăzi Isus ne indică o cărare sigură, care este de fapt calea Lui și pe aceasta cale ne cheamă să-l urmăm. Căci dacă ne uităm cu atenție, sub trăsăturile samarineanului descoperim chipul Mântuitorului, iar întreaga parabolă nu este nimic altceva decât istoria noastră cu Dumnezeu dintru începuturi și până acum. Omul care coboară înspre Ierihon, îndepărtându-se de Ierusalim ne reprezintă pe noi, care după păcatul strămoșesc ne îndepărtăm de Dumnezeu, întreptându-ne înspre Ierihonul neascultării. Indepărtându-ne de Tatăl Ceresc, în mod obligatoriu ne apropiem de dușmanul nostru dintotdeauna, diavolul, reprezentat de acești tâlhari ce ne despoaie de toate harurile și bogățiile pe care Dumnezeu le-a pus în noi. Prin rănile cauzate de cel rău, adică prin păcate, sângele și viața ni se scurg, și nici Legea, nici sacrificiile Vechiului Testament, reprezentate de preotul și levitul ce trec pe cale, nu reușesc să ne vindece. În această tragică situație, Fiul lui Dumnezeu, dintr-o iubire fără margini alege să facă același drum cu noi, nu prin păcat, ci printr-o umilință de care îngerii din Cer se minunează și se cutremură. Se îndepărtează de Ierusalimul Ceresc pentru a fi împreună cu noi, pentru a fi la fel ca noi și intră în această Vale a Lacrimilor, aflată sub stăpânirea celui rău. La fel ca noi va fi despuiat de hainele sale, batjocorit, biciuit, însă prin rănile Sale noi vom fi vindecați. Fiindcă uleiul și vinul pe care Samarineanul le toarna pe rănile celui atacat de talhari, sunt semnele sacramentelor lăsate de Isus pentru vindecarea și mântuirea noastră. Mai presus de toate ne lasă în grija Bisericii, această Casă de oaspeți care pe toți îi primește și-i îngrijește.
Dacă deci vreodată am fi și noi în dubiu, precum acest învățător de lege, ne este de ajuns să contemplăm icoana Samarineanului milostiv: vom știi cine sunt și ce să facem pentru semenii noștri, fiindcă însuși Fiul lui Dumnezeu, venind, s-a facut aproapele nostru.
PS Claudiu
Episcopul Eparhiei de Cluj-Gherla