Pr. Radu Liviu Roșu: Renunțarea la drogul preferat – intrarea în normalitate

”Postul și gândurile bune sunt întotdeauna în armonie, fac trupul mai ușor și dau aripi sufletului!” – Ioan Untaru

Am ales să scriu acest articol acum la început de post, deoarece pentru persoanele dependente, ABSTINENȚA, este foarte asemănătoare cu postul. Postim pentru a ne apropia de Dumnezeu așa cum se cuvine, postim pentru a putea birui patimile, dependentul rămâne abstinent (postește de drogul său) pentru a-și schimba viața.

Pentru cineva care nu a postit niciodată postul poate părea ceva foarte greu, sau deplasat, sau ceva ce ”nu este la modă”, și aceasta pentru faptul că nu a ajuns să guste din roadele lui.

În primul rând, postul, este ascultare de porunca lui Dumnezeu care a zis: ”postiți și vă rugați”. Abia apoi postul este sănătate, rânduială și celelalte. Dar, în primul rând el este ascultare.

Postul are o rânduială și ne introduce în rânduială. Noi intrăm în Post cu dorința de rânduială și este bine să dorim ducerea rânduielii până la capăt. Nu întotdeauna facem așa. Unii, ne punem încă de la început în gând să postim doar prima și ultima săptămână. Alții nu pornim cu dorința de rânduială, de aceea nici nu o ducem la capăt.

Spunseam mai sus că postul creștin se aseamănă foarte mult cu ABSTINENȚA. Fiecare început de post este foarte asemănător cu intrarea în abstinență când, persoana dependentă, ia decizia de a se  elibera din robia dependențelor lui, și își dorește schibarea vieții în bine. De altfel, prin post și prin abstinență urmărim care sunt acele lucruri care ne îndepărtează de Dumnezeu.

Și precum literatura de specialitate pentru recuperarea din dependențe, pune la dispoziție metodele prin care persoanele dependente să rămână abstinente, la fel postul este eliberarea de păcat și din robia ”acestei lumi”.

Prima condiție a acestei eliberări este postul, precum pentru un dependent este abstinența totală. Și precum păcatul îl afectează pe om atât sufletește cât și trupește la fel dependența afectează și sănătatea mentală si cea fizică. (Pașii Transformării, p. 18 – Pr. Meletios Weber)

În ce privește dependența, cea mai mare surpriză este aceea că tratamentul cel mai eficient pentru această boală fizică și mentală s-a dovedit a fi de natură spirituală.

Postul împreună cu rugăciunea și toate nevoințele legate de dânsul poate fi zădărnicit de vrăjmașul dacă nu suntem cu luare aminte.

Într-una din cărțile de specialitate pentru tratarea dependențelor, Cartea Mare, citim: ”Consecințele aproape sigure pe care le aduce chiar și un ”nevinovat pahar de bere” nu ne vin în minte, ca să ne abată de la băut. Chiar dacă apare un astfel de gând, este ceva neclar, care face loc imediat vechii idei că, de data aceasta, vom bea și noi ca alții.

Ne lipsește cu desăvârșire acel instinct care îl oprește pe om de la a pune mâna pe o sobă încinsă. După ce un asemenea mod de gândire a pus stăpânire pe un om cu tendințe alcoolice, el se află probabil în afara oricăror posibilități de ajutor omenesc. Și, dacă nu este internat sub strictă supraveghere, va muri sau își va pierde sănătatea mintală pentru totdeauna”. (Cartea Mare,  p.13)

Există, însă, o soluție. Rari au fost aceia dintre persoanele dependente cărora le-a plăcut să se auto-examineze, să-și dezumfle orgoliul, să-și mărturisească defectele - ca cerințe ale unei însănătoșiri reușite și depline.

Am văzut, însă, succesul altora prin această metodă. Și acest succes au început să și-l dorească fiecare dintre cei dependenți în măsura în care au dat dovadă de onestitate și bunăvoință.

Biserica în anumite zile îi prăznuiește pe toți bărbații și femeile care s-au ostenit cu postul și care ”au fost luminați de post”. Sunt cei ce s-au făcut modele demne de urmat în arta pocăinței și a postirii. Prin exemplul lor învățăm să ne apropiem de Dumnezeu într-un mod smerit și onest.

La fel se întâmplă și în abstinență. Tot într-una dintre cărțile din literatura de specialitate pentru tratarea dependențelor se spune următorul lucru: ”Povestea fiecăruia dintre noi dezvăluie, în general, cum am fost, ce s-a întâmplat și cum suntem acum. Dacă ați hotărât că vreți și dumneavoastră ceea ce avem noi și sunteți dispus să mergeți până în pânzele albe ca să obțineți acel ceva, atunci înseamnă că sunteți pregătit să faceți anumiți pași.

Unii dintre noi am încercat să rămânem cramponați de vechile noastre idei, dar nu am ajuns la nici rezultat, până când nu ne-am debarasat de ele complet. Fără ajutor, nu prea avem șanse. Dar există Cineva care are toată puterea - și acel Cineva este Dumnezeu. Fie-vă dat să-L găsiți acum!

Nouă, jumătățile de măsură nu ne-au adus nimic. Ne aflam la o răscruce a vieții. Ne-am abandonat complet în grija și sub ocrotirea Lui”. – Cartea Mare – p.55

Observăm faptul că atât în post cât și în abstinență este necesar să urmăm anumite rânduieli specifice sub îndrumare, rânduieli care au menirea de a ne apropia de Dumnezeu și de noi înșine.

Recuperarea din dependențe este rânduială. Este necesar să fim convinși de faptul că o viață trăită numai după pofta noastră nu prea poate fi o viață împlinită, pentru că intrăm aproape tot timpul în conflict cu ceva sau cineva, chiar și atunci când suntem mânați de gânduri bune.

Mai întâi de toate, persoana dependentă este necesar să înceteze a mai juca rolul lui Dumnezeu. Apoi, este necesar să recunoacă că de acum înainte Dumnezeu va fi regizorul întregii lui vieți. Dar dacă vrem să fim în rânduială, Dumnezeu va aduce multă dragoste asupra noastră, pentru că suntem în rânduială.

”Prețuiți viața și alegeți să nu vă pierdeți!”