Pr. Radu Liviu Roșu: Post și abstinență

Dragi cititori! Am intrat de câteva zile într-o perioadă binecuvântată de Dumnezeu și anume perioada Postului Mare, perioadă în care, fiecare dintre noi, se apropie prin post, rugăciune și fapte bune de Dumnezeu.

Biblic - postul înseamnă să te abții de la mâncare, băutură, somn și sex pentru a te concentra pe o perioadă de creștere spirituală.

Specific -  postul înseamnă renunțarea la lucruri legate de trup pentru a ne apropia de Dumnezeu, pentru a crește în Duhul și pentru a ne fortifica viața de rugăciune. Postul adevărat este mijloc de stăpânire și înfrânare a poftelor, întărire a voinței, înălțare a sufletului către Dumnezeu, sporire în virtute, de detașare a creștinului de orice pofte și plăceri senzuale.

La reținerea de bucate trebuie adăugată o continuă străduință de dominare a poftelor și patimilor, de o curățire a gândurilor de o disciplinare a vieții sub toate aspectele ei.

De ce post? În primul rând, postul este ascultare de porunca lui Dumnezeu, Care a zis: postiți și vă rugați. Abia apoi postul este sănătate, rânduială și celelalte. În primul rând el este ascultare. Pornind cu acest prim scop, putem să înțelegem urmarea postului, consecința postului și așa mai departe. Orice altă pornire, în orice altă ordine, nu ne duce la înțelegerea postului.

Ca o paralelă legată de persoanele dependente, Abstinența este postul celor care suferă de boala dependenței. Abstinența nu e mai mult decât o muchie de cuțit. Nu e o concluzie predictibilă și nu poate fi privită cu neseriozitate – este un miracol de zi cu zi.

Pentru a trăi în miracol, cineva trebuie să fie conștient. Dacă își va pierde conștiința, va pierde și miracolul. Dacă își pierde miracolul, își pierde abstinența. Dacă își pierde abstinența, pierde toate binecuvântările vieții.

Postul este așezare în rânduială. Suntem izgoniți din Raiul desfătării din pricina neascultării, a mândriei și a neînfrânării. Postul are o rânduială și ne introduce în rânduială. Noi intrăm în Post cu dorința de rânduială și este bine să dorim ducerea rânduielii până la capăt.

Nu întotdeauna facem așa. Sunt așa de multe momente în viața noastră din Post, încât suntem aproape siguri că vom strica rânduiala. Unii, ne punem încă de la început în gând să postim doar prima și ultima săptămână. Alții nu pornim cu dorința de rânduială, de aceea nici nu o ducem la capăt.

Duminica  de dinaintea intrării în Post este foarte asemănătoare cu intrarea în abstinență când ne eliberăm din robia dependențelor noastre, poartă denumirea de duminica iertării. De altfel, prin post urmărim care sunt acele lucruri care ne îndepărtează de Dumnezeu.

Și precum Cartea Mare, și toate materialele de specialitate în tratarea dependențelor pun la dispoziție persoanelor dependente metodele prin care să rămânem abstinenți, la fel  postul este eliberarea de păcat și din robia ”acestei lumi”.

Prima condiție este postul, precum pentru un dependent este abstinența totală. Și precum păcatul îl afectează pe om atât sufletește cât și trupește la fel dependența afectează și sănătatea mentală si cea fizică. (Pașii Transformării – Pr. Meletios Weber,  p. 18)

În ce privește dependența cea mai mare surpriză este aceea că tratamentul cel mai eficient pentru această boală fizică și mentală s-a dovedit a fi de natură duhovnicească. (Pașii Transformării – Pr. Meletios Weber, p. 18)

Mai există o dimensiune a acestei probleme, o dimensiune cu care trebuie să ne confruntăm chiar dacă nu e deloc confortabil pentru cei care au profesii religioase. Pare destul de clar că dacă acest tratament ”spiritual” devine prea religios, vindecarea încetează. Altfel spus, dacă tratamentul acesta spiritual devine unul prea religios are prea puține șanse să înceapă.

Postul împreună cu rugăciunea și toate nevoințele legate de dânsul poate fi zădărnicit de vrăjmașul dacă nu suntem cu luare aminte. De aceea, ne învață Mântuitorul: ”Când postiți, nu fiți triști, ca fățarnicii; că ei își smolesc fețele, ca să se arate oamenilor că postesc ... tu însă, când postești, unge capul și fata ta o spală, ca să nu te arăți oamenilor că postești” (Mt. 6, 16-18).

În Big Book citim: ”Consecințele aproape sigure pe care le aduce chiar și un "nevinovat pahar de bere" nu ne vin în minte, ca să ne abată de la băut. Chiar dacă apare un astfel de gând, este ceva neclar, care face loc imediat vechii idei că, de data aceasta, vom bea și noi ca alții” – Cartea Mare.

După ce un asemenea mod de gândire a pus stăpânire pe un om cu tendințe alcoolice, el se află probabil în afara oricăror posibilități de ajutor omenesc. Și, dacă nu este internat sub strictă supraveghere, va muri sau își va pierde sănătatea mintală pentru totdeauna. Cartea Mare - p.13

Există, însă, o soluție! În Cartea Mare se spune: ”Rari au fost aceia dintre noi cărora ne-a plăcut să ne auto-examinăm, să ne dezumflăm orgoliul, să ne mărturisim defectele - ca cerințe ale unei însănătoșiri reușite și depline. Dar am văzut succesul altora prin această metodă. Și acest succes ni l-am dorit fiecare dintre noi in măsura în care am dat dovadă de onestitate și bunăvoință”.

La fel se întâmplă și în Biserică. Biserica îi prăznuiește pe toți bărbații și femeile care s-au ostenit cu postul și care ”au fost luminați de post”. Sunt cei ce s-au făcut modele demne de urmat în arta pocăinței și a postirii. Prin exemplul lor învățăm să ne apropiem de Dumnezeu într-un mod smerit și onest.

Prin urmare, nu putem intra în Post fără rânduială. Începând de acum, noi știm ca omul a fost creat pentru Rai, pentru a-l cunoaște pe Dumnezeu și a fi în comuniune cu El. Păcatul omului l-a lipsit de această viață binecuvântată și, astfel, existența lui pe pământ este un exil. Hristos este Cel ce deschide ușa Raiului pentru oricine Îl urmează.

La fel se întâmplă și în abstinență: ”Povestea fiecăruia dintre noi dezvăluie, în general, cum am fost, ce s-a întâmplat și cum suntem acum. Dacă ați hotărât că vreți și dumneavoastră ceea ce avem noi și sunteți dispus să mergeți până în pânzele albe ca să obțineți acel ceva, atunci înseamnă că sunteți pregătit să faceți anumiți pași.

Unii dintre noi am încercat să rămânem cramponați de vechile noastre idei, dar nu am ajuns la nici rezultat, până când nu ne-am debarasat de ele complet.Fără ajutor, nu prea avem șanse. Dar există Cineva care are toată puterea- și acel Cineva este Dumnezeu. Fie-vă dat să-L găsiți acum! Nouă, jumătățile de măsură nu ne-au adus nimic. Ne aflam la o răscruce a vieții. Ne-am abandonat complet în grija și sub ocrotirea Lui”. – (Cartea Mare)

Recuperarea din dependențe este rânduială. ”Mai întâi, este necesar să fim convinși de faptul că o viață trăită numai după pofta noastră nu prea poate fi o viață împlinită. Pentru că intrăm aproape tot timpul în conflict cu ceva sau cineva, chiar și atunci când suntem mânați de gânduri bune.

Mai întâi de toate, a trebuit să încetăm a mai juca rolul lui Dumnezeu, pentru că n-a ținut. Apoi, am hotărât că de acum înainte Dumnezeu va fi regizorul întregii noastre vieți.

El este Directorul; noi suntem agenții Lui. El este Părintele,  noi suntem copiii Lui. Conceptul acesta, care a devenit piatra de temelie a noului arc de triumf pe sub care am pășit către libertate, este simplu, ca majoritatea ideilor bune”. – (Cartea Mare)

Dar dacă vrem să fim în rânduială, Dumnezeu va aduce multă dragoste asupra noastră, între noi și mila Lui asupra tuturor, pentru că suntem în rânduială. Păcătoși, dar în rânduială. De aceea spunem că cel mai păcătos om aflat în rânduială este mai bun decât cel mai bun, cel mai drept, aflat în neorânduială.

Știm foarte bine că existența noastră se desfășoară la momentul prezent, AZI. De ce este bine să raportăm postirea noastră precum și abstinența la ziua de azi? Deoarece postul și abstinența sunt o stare de jertfă continuă pe care o putem îndeplini în cel mai ziditor mod doar AZI.

Postul înseamnă un mod de asumare al unei vieți în total contrast cu tot ceea ce ține de duhul lumii de astăzi. Eu înțeleg postul prin asumarea unui mod de viață și modul acesta de viață are drept conținut spiritual însăși Învierea.

Ce înseamnă pentru fiecare dintre noi Învierea, capacitatea aceasta de a mă mortifica, de a anestezia orice zvâcnire a răului, a bolii din mine.

Nu este nicio diferență între un vegan, un vegetarian, abstinent și un creștin dacă nu oferă un conținut acestui post, dacă nu facem o anumită igienă, o ordine la nivelul minții și inimii noastre. Ne tot minunăm și ne tot întrebăm de ce suntem agitați sau neliniștiți, pentru că nu reușim să intrăm în noi înșine și să reușim prin harul lui Dumnezeu, să recâștigăm unitatea ființei noastre”.

Adevărata finalitate a postului este împărtășirea cu Hristos. Dar mare atenție, după post nu ne reîntoarcem la vechile obiceiuri.

Ce facem cu ABSTINENȚA? Ea trebuie păstrată pe mai departe în fiecare zi dăruită de Dumnezeu. Abuzul sau revenirea la vechile obiceiuri - ”de data asta va fi altfel” – duc inevitabil la reluarea consumului.

Postul care nu flămânzește, după pâine, ca și după dreptate, postul care nu leapădă autosuficiența, postul care nu îndreaptă cele strâmbe, nu este de niciun folos. Ne chinuim degeaba cu brânză tofu și pateuri de soia, e mult mai sănătoasă o cură cu fructe, legume și multă apă chioară.

”Rupeți lanțurile nedreptății, dezlegați legăturile jugului, dați drumul celor asupriți și sfărâmați jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăpostește în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l și nu te ascunde de cel de un neam cu tine. Atunci lumina ta va răsări ca zorile… Atunci vei striga și Domnul te va auzi. La strigătul tău el va răspunde: Iată-mă!” (Isaia 58).

Prețuiți VIAȚA și alegeți să nu vă pierdeți!

Cu Har și Bucurie, al vostru umil prieten, Pr. Roșu Radu Liviu!