Sfântul post în tradiţia ortodoxă

„ În tot pământul a ieşit vestirea lor şi până la marginea lumii cuvintele lor.” Aşa am putea începe o prezentare a sfântului post în tradiţia ortodoxă. Este foarte bine să ne amintim de ceea ce înaintaşii noştri în credinţă au învăţat şi au făcut spre „ mai marea slavă a lui Dumnezeu” şi spre mântuirea sufletului lor. Iar dacă vorbim despre post în tradiţia creştină în general şi în cea ortodoxă în special nu trebuie să pierdem niciodată di vedere că postul a fost prima poruncă, singura poruncă pe care Domnul a dat-o protopărinţilor noştri în rai. „ ... din toţi pomii raiului poţi să mănânci, dar dacă vei mânca din pomul cunoştinţei binelui şi răului vei muri negreşit...” Citind cu atenţie textul acestei „ porunci”, a acestei interdicţii, ne dăm seama că ea a avut un scop pedagogic deosebit pe care omul la acea vreme nu l-a înţeles. Scopul pedagogic al poruncii nemâncării îl citim în a doua parte a poruncii „ ... iar dacă nu vei mânca vei trăi ani mulţi şi buni pe pământul pe care ţi l-a dat ţie Domnul”. La această citire înţelegem foarte bine pedagogia divină şi promisiunea divină referitoare la o viaţă bună şi îmbelşugată a omului pe pământ. Dar omul nu a ascultat, a mâncat şi astfel a călcat porunca căzând din starea de har pe care a avut-o înainte, din starea lor de „ a fi aproape de Dumnezeu”.

Sfinţii Părinţii spun că din rai omul a primit porunca să postească şi să nu mănânce din pomul cunoştinţei binelui şi răului căci va muri. Porunca tindea să-l ocrotească pe om de îndepărtarea de Dumnezeu care aduce moarte. Sfântul Vasile cel Mare spune: „ Fiindcă n-am postit, am ieşit din rai şi am fost izgoniţi de acolo. Să postim ca să intrăm iar în rai”.

A fost nevoie apoi de o întreagă „ istorie a mântuirii”, de o întreagă „ iconomie divină” care a culminat cu jertfa pe cruce a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos pentru a restaura curăţia de la origini a omului. Şi pe tot parcursul acestei „ istorii a mântuirii” am văzut oameni aleşi de Dumnezeu care au postit şi s-au rugat Domnului pentru dobândirea mântuirii lor personale şi a poporului din care făceau parte.

Începând cu porunca din rai, continuând cu Moise, Ilie, David, Daniel şi proorocii, cu Sf. Ioan Botezătorul şi apoi cu însuşi Mântuitorul Hristos, postul a fost o rânduială respectată de tot omul care a dorit să lase deoparte cele materiale pentru a dobândi cele duhovniceşti. Citind Sfânta Scriptură a Vechiului Testament vedem cum Moise a postit atunci când a primit tablele Legii Domnului pe Muntele Sinai; îl vedem apoi pe Sfântul Ilie postind şi ca o consecinţă a postului său cerurile s-au închis trei ani şi şase luni aducând pe pământ o secetă cumplită. Fiind în robia babilonică profetul Daniel a postit şi a ajutat la salvarea poporului evreu de la exterminare. Un caz clasic şi binecunoscut de post este cel al marelui rege evreu David în urma păcatului pe care l-a săvârşit cu Batşeba, soţia lui Urie Heteul. Şi pentru că postul este mai bine primit de către Dumnezeu atunci când este îngemănat cu rugăciunea David a compus Psalmul 50, rugăciunea de pocăinţă prin excelenţă a Bisericii. Apoi în Noul Testament îl vedem pe „ cel mai sfânt om născut din femeie”, după cuvântul Mântuitorului, pe Sfântul Ioan Botezătorul, hrănindu-se numai cu miere ş lăcuste sălbatice ca semn de supunere şi preţuire a relaţiei sale cu Domnul Dumnezeu. Dar exemplul suprem de postire şi rugăciune îl avem de la însuşi Mântuitorul nostru care imediat după ce a fost botezat în Iordan de căre Sfântul Ioan a „ fost răpit” spune Scriptura „ în pustie şi a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi” după care a fost isipitit de diavolul. Fiind pregătit să îl înfrunte pe cel rău în urma acestui post extraordinar de dur Mântuitorul a trecut fără probleme cele trei ispite pe care diavolul i le-a pus în faţă. Vedem apoi cât este de important postul împreunat cu rugăciunea din relatarea evanghelică despre „ încercarea” apostolilor de a vindeca un îndemonizat. La întrebarea „ Noi de ce, Doamne, nu am putut să îl vindecăm?” Mântuitorul le răspunde simplu „ Acest soi de demon nu iese decât cu rugăciune şi cu post.” Deci postul şi rugăciunea sunt armele cele mai puternice şi mai eficace spre progresul duhovnicesc şi spre învingerea acţiunilor celui rău, a diavolului.

În post putem experimenta apoi că trupul nostru se poate hrăni şi cu altă hrană, nu numai cu pâine, după cum ne spune şi Domnul nostru Iisus Hristos. Şi aceasta pentru că în urma străduinţelor din post, trupul începe să se desprindă puţin de legăturile cu cele materiale şi să primească mai mult cele duhovniceşti. Materia însăşi cu care suntem solidari prin trupul nostru începe să se înduhovnicească prin lucrarea harului la care se adaugă efortul omului de a primi Cuvântul lui Dumnezeu. În post începem să înţelegem o anumită comuniune ce era stabilită între om şi Dumnezeu înainte de căderea lui Adam, comuniune la care întreaga fiinţă a omului, suflet şi trup, participa. La fel, începem să înţelegem comuniunea dintre noi oamenii, în legătură cu comuniunea cu Dumnezeu. Cu cât ne apropiem de Dumnezeu, cu atât ne apropiem şi de fraţii noştri.

După ce am văzut care este importanţa postului în tradiţia ortodoxă vom vorbi şi despre sfântul şi marele post al Sfintelor Paşti în care deja am intrat. Cu zece săptămâni înainte de Sfintele Paşti, Biserica Ortodoxă intră într-o perioadă cu totul deosebită a anului bisericesc, perioada Triodului. Este vorba de o pregătire treptată, de un urcuş duhovnicesc către Învierea Domnului. Mai întâi petrecem trei săptămâni înaintea Postului Sfintelor Paşti, perioadă în care suntem îndemnaţi la smerenie, ca şi vameşul din parabolă, la întoarcere către Tatăl ceresc, ca şi fiul risipitor, la luare aminte la fapte şi gânduri, căci vom ajunge la Judecată înaintea Domnului. Apoi păşim în post, perioadă de abţinere de la mâncăruri de origine animală, perioada de abstinenţă trupească care trebuie completată cu nevoinţă duhovnicească. Regimul special alimentar nu are sens în el însuşi decât dacă este completat cu străduinţe duhovniceşti, cu rugăciune, metanii, milostenie. Trebuie să amintim în primul rând că postul ţine de o rânduială a lui Dumnezeu faţă de om.

Să-l rugăm pe bunul Dumnezeu să ne întărească spre a ţine cu folos duhovnicesc postul care începe pentru ca peste şapte săptămâni să îl primim nu mare bucurie pe Domnul nostru Iisus Hristos Cel înviat, Cel care a biruit moartea şi Cel care ne-a redat posibilitatea de a ajunge la viaţa veşnică.

Ioan Sabin Mureşan