Duminica Izgonirii lui Adam din Rai Ev Mt(6,14 – 21)

Din 18 martie începem Sfântul şi Marele Post al Paştilor. Asăzi este Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, Evanghelia zilei ne vorbeşte despre iertare, post şi milostenie,trei virtuţi alese prin care putem actualiza harul Botezului, sporind în efortul de sensibilizare morală şi înnoire duhovniceacsă.
Trei sunt învăţăturile care se desprind din această scurtă pericopă neotestamentară. În primul rând, Mântuitorul vorbeşte despre iertare, condiţionând iertarea păcatelor noastre de modul în care noi vom ierta pe cei care ne-au greşit: “ De veţi ierta oamenilor greşalele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc, dar de nu veţi ierta oamenilor greşalele lor, nici Tatăl vostru nu va ierta greşalele voastre”.
A doua învăţătură este cea despre post; Mântuitorul făcând o paralelă între postul “făţarnicilor” din vremea Sa şi adevăratul post pe care trebuie să-l practice un autentic “ucenic” al Său.
În final apare şi îndemnul de a nu aduna “comori” materiale pe pîmânt, ci “comori” duhovniceşti în cer.
Socotim că astăzi, fiind în pragul începerii Postului Mare, şi care ne aminteşte de postul Mâmtuitorului înainte de a începe activitatea Lui mântuitoare, să vorbim despre semnificaţia postului creştin.
De regulă, prin post întelegem o reţinere, în mod voluntar, de la anumite feluri de mâncare în speţă de la carne şi băutură. Dar acaestă înfrânare a trupului prin reducerea hranei are ca scop principal şi refacerea sau îmbunătăţirea vieţii sufleteşti, o înduhovnicere a noastră.
Postul este cunoscut şi în alte religii, după cum era cunoscut şi în Vechiul Testamnet. De pildă Moise, marele prooroc a postit 40 de zile pentru a fi vrednic să primească Decalogul; Proorocul Ilie, om ales al lui Dumnezeu a postit. Au postit ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul, posteau Sfinţii Apostoli care au rânduit postul pentru toţi creştinii de atunci, ca apoi Sfinţii Părinţi să fixeze posturile aşa cum le avem până azi.
Biserica noastră a rânduit posturi de o zi, dar şi de lungă durată, cum sunt cel al Paştilor, pe care-l vom începe în 18 martie, al Naşterii Domnului (Crăciunul), al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi Postul Sfintei Marii sau Adormirea Maicii Domnului. Posturile de o zi sunt cele de miercuri şi vineri din fiecare săptămână, la care se adaugă cel al Praznicelor, a Sfintei Cruci 14 septembrie. Biserica acordă dezlegare de post chiar şi în zilele de miercuri şi vineri, fiind consemnate în calendar sub numele de “harţi”.
În faţa atâtor posturi, poate că unii dintre credincioşii de azi se întreabă: oare în lumea secularizată şi “tehnicizată” de azi, postul nu este ceva depăşit, ceva greu de respecatat, mai ales dacă ţinem seama, pe de o parte, de lipsurile materiale, şi munca grea pe care o desfăşoară mulţi dintre noi?.
Multora dintre noi, medicii le recomandă abţinerea de la anumite produse alimentare în vederea menţinerii sau refacerii sănătăţii. Şi este uşor de constatat că toţi respectă aceste prescripţii medicale, dar în acelaş timp, prescripţiile Bisericii cu privire la post li se par greu de îndeplinit. Oare de ce? Răspunsul ni- l dă Mântuitorul când le spune Apostolilor ca n-au putut vindeca un copil bolnav, adus de tatăl său, “ din pricina puţinei lor credinţe” adăugând că “ soiul acesta de demoni prin nimic nu iese decât numai prin rugăciune şi prin post”:
Porunca postului are în vedere nu numai trupul, ci mai cu seamă sufletul. Postul trebuie să fie un mijloc de fortificare a voinţei, de întărire a celor slabi în credinţă, de îndreptare a celor rătăciţi, de căinţă şi de părere de rău pentru faptele rele pe care le-am săvârşit. Nu în zadar ne-a avertizat Mântuitorul, în prima parte a pericopei evanghelice care s-a citit, că iertarea noastră din partea lui Dumnezeu este condiţionată de iertarea pe care o acordăm noi semenilor.
Postul nostru trebuie însoţit de lacrimile pocăinţei, de rugăciune, de îndepărtarea de tot ceea ce este dăunător vieţii noastre. Să gândim, să simţim şi să voim numai ceea ce este vrednic de numele de creştin. Să nu mai iasă din gura noastră cuvinte de ocară, de jignire, de înjurături. Să trăim deplin, cu toată fiinţa noastră.
Să dăm postului o valoare spiritual-moarală, ca în felul acesta sa fie cu adevărat un act de cinstire a lui Dumnezeu, o jertă a noastră pe altarul iubirii faţă de Tatăl ceresc şi de Fiul, Care a adus în lume adevăratul post: al lacrimilor, al pocăinţei, al rugăciunii, al iubirii de semeni.
Credincioşii care nu vor putea ţine postul, aşa cum ne recomandă Biserica, fie din cauza vârstei, fie din cauza sănătăţii, atunci să posteacsă miercurea şi vinerea, le recomandăm cu stăruinţă “postul spiritual”.Intr-una din cântările primei săptămâni din Post auzim cuvintele: “ Postul cel adevărat este înstrăinarea de răutăţi, înfrânarea limbii, lepădarea mâniei, depărtarea de pofte, de clevetiri, de minciună, de jurământ mincinos”.
Închei acest cuvânt de învăţătură, citând cuvintele Sfântului Apostol Pavel, din “Apostolul “ care se va citi duminică care ne îndemnă să nu judecăm nici pe cel ce mănâncă legume, nici pe cel nu mănâncă, dar să-i ascultăm şi porunca răspicată, potrivită la acest început de post: “ Să lepădăm dar lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm în armura luminii. Aşa, ca în plină zi să umblăm: cuviincios, nu în ospeţe şi în beţii, nu în desfrânare şi în fapte de ruşine, nu în ceartă şi în invidie, ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisu Hristos”, Căruia I se cuvine mărirea şi cinstea în veci.

Pr. Emanuel Vidican