Mireasa din Leagăn destinată lui Dumitru (Titu) Roman

Editura SOLON din Bistrița a scos la Lumină, de curând, cartea DRUMUL OSÂNDEI în care Rodica Fercana, importantă scriitoare, ne prezintă, cu har, știință și muncă  crâmpeie semnificative din viața lui Dumitru (Titu) Roman.

În Prezent, fiind angrenată în studiul unor grele și voluminoase lucrări de cazuistică în Psihanaliză,  scrise de Gabor Mate, primesc, în dar, acest volum, de numai 148 de pagini, de la Preotul Grigore Conea, spunându-mi: ”Cartea este despre viața Bunicului meu”.

Am început lectura imediat din curiozitate,  dar și cu gândul la cuvintele lui Marcus  Aurelius Antoninus:

”Nimeni nu obosește primind ceea ce îi este de folos. Iar caracterul de utilitate îl dă practica conformă cu natura. Nu pregeta, așadar, să-ți fii folosilor, să ajuți la rându-ți, pe alții.”

În Opera: DRUMUL  OSÂNDEI, Doamna Rodica Fercana a cuprins, având ca fir de urmat viața lui Dumitru (Titu) Roman, importante momente din istoria timpului când a trăit eroul cărții (1891-1964) pe meleaguri năsăudene, pagini de istorie,  etnologie și cuvinte din limbajul oamenilor din acele vremuri, uneori traduse, explicate,  pentru cei care nu le cunosc semnificația.

Am intitulat cuvintele mele:

”Mireasa din Leagăn destinată lui Dumitru (Titu) Roman” pentru că am să mă refer doar la misterul acestui Destin trăit de eroul  din volumul: DRUMUL OSÂNDEI, în ceea ce privește viața sa ca bărbat, devenit soț, tată a 8 copii și bunic, unul din nepoți fiind Preotul Grigore Conea de la Biserica Sfânta ANA Bistrița.

Rodica Fercana redă momentele când se ivește, și apoi se împlinește  Drumul Destinului  eroului din povestea reală din carte, cu acele cuvinte vechi cu care se exprimau oamenii din satul Piatra, în care s-a născut Titu (nume dat de frățiorul lui ce avea, la nașterea sa, vârsta de 2 ani), dar eu voi povesti, pe scurt, folosind cuvintele mele.

Înainte să plece la armată, pe când avea 18 ani, Titu a participat în sat la o clacă de despănușat porumb, iar familia unde lucrau tinerii avea o fetiță în leagăn, cam de 6 luni, pe nume Floarea, ”frumoasă ca un boboc de trandafir”. 

Fiindcă, la un moment dat, fetița a început să scâncească, mama ei, Lelea Vica Pop,  i-a spus lui Titu, care nimerise lângă leagăn din mâna Destinului,  umătoarele cuvinte:

”Titule, leagănă o țâră copila; când vei veni din armată, ți-o dau de nevastă.”

Tinerii de la clacă au râs cu toată bucuria auzind  așa o glumă.  Dar Destinul știa ce țese!

Urmează al doilea moment memorabil:

Până să plece la  armată, pe când avea cam 25 ani, Titu venind spre casă cu carul plin cu fân, vede în drum o copilă, în vârstă cam de vreo trei-patru ani, care se juca. Oprește boii și merge la fetiță: ”Ce faci tu, frumoaso, aici în drum?” Ea răspunde: ”Mă joc.” Atunci, Titu îi spune că nu are voie să iasă singură din ogradă, iar ea,  tot ca o predestinare, îi spune că nu e singură, deoarece a ieșit pentru că l-a văzut pe el și pe fratele lui venind cu carul și a ieșit la ei. Auzind ce spune, Titu o luă în brațe.

Apropindu-se mama fetiței să o ia în ogradă,  Titu,  aducându-și  aminte gluma pronunțată, cu câțiva ani în urmă, la șezătoare, îi spune:  ”Lele  Vică, hai, că era să îmi calce boii nevasta!”.

Apoi, Titu a plecat la armată în anul 1915 și, nu a fost  lăsat la vatră după  stagiul militar obișnuit, ci, datorită Războiului, a fost dus pe front. Au urmat apoi etape grele în viața lui, fiind rănit, apoi a căzut prizonier și s-a întors din Siberia abia în anul 1924.

Vedem la începutul cărții dedicația:

”IN  MEMORIAM

Dumitru (Titu) Roman, 1891-1964, din satul Piatra, comuna Chiuza, B-N, 9 ani (1915-1924) prizonier la ruși, în lagărele din vestul Siberiei” 

În ”Predoslovie”, Directorul Editurii  SOLON-Bistrița, Domnul Dorin  Radu Barna spune:

”După o odisee pe care nimeni nu și-ar dori-o, Titu ajunge în cele din urmă acasă, unde agață  OSÂNDA în cuiul de deasupra târnațului, alături de coasă și cute, iar viața sa va reintra pe făgașul  firescului și a normalității.

Cu siguranță Dumnezeu  l-a iubit!”.

Odată cu întoarcerea din Siberia, moment când nici părinții nu  l-au recunoscut, iar până seara tot satul a aflat vestea de necrezut,  Titu a constatat schimbările intervenite în cei 9 ani  cât a fost plecat.  Se bucură pentru faptul că părinții lui făcuseră fântână în ogradă. La fântâna din curtea părintească avea să o revadă pe fata cu ochii albaștri din visele lui: ”Tu ești, Floricuță?...  și el privi  mândrețea de fată năltuță.

După discuțiile dintre ei se limpeziră lucrurile, ea urma să împlinească 16 ani ”în făurar”, iar el era cu 18 ani mai mare, dar s-au înțeles să  se căsătorească. Au simțit Iubirea unul pentru altul în inima lor.

Destinul  implacabil s-a împlinit și, cu voia părinților, ”Copila din leagăn, de la clacă, a devenit soție la întoarcerea lui Titu”.

Deci, Titu a întîlnit fericirea când i-a fost scris.

Mai întâi, o viață grea, o viață  de muncă și nesiguranță prin  străini, apoi, la întoarcerea acasă, la revenirea în satul natal, Dumnezeu i-a arătat ce minuni  poate face Iubirea.

Iubirea vine din Cer, oamenii o cunosc doar când le este menit.  Unor oameni le este hărăzită  doar Iubirea sufletească și spirituală! Oricum ar fi, Iubirea e totul, de aceea să Îl iubim pe Dumnezeu în primul rând!

La finalul cărții, autoarea, Rodica Fercana mulțumește Familiei preotului Grigore Conea astfel: ”pentru aportul major pe care l-a avut la realizarea acestui volum, precum și pentru  materiale, documente și fotografii puse la dispoziția mea”.

În scrierea de sub fotografia de la pagina 154, în care apare bunica maternă, dar și preotul Grigore  Conea ca și copil,  autoarea afirmă că acesta a inițiat și inspirat cartea: DRUMUL  OSÂNDEI, pe care, eu ca cititoare veche, v-o  recomand  tutuor  pentru o lectură folositoare. 

Bistrița, 21 Noiembrie 2023  

Jenița Naidin