In Memoriam Prof. Constantin Sănduță

Cu inima frântă am petrecut în aceste zile la locul de veci pe unul din bărbații care de peste o jumătate de veac s-a găsit în linia întâi a frontului sportului și culturii din județul nostru. Profesorul Constantin Sănduță a fost un reprezentant tipic și glorios al unei generații care din păcate dispare. A acelei generații care a muncit cu pasiune pentru desțelenirea și punerea pe baze moderne a sportului românesc, un vis îndrăzneț făurit în anii generoasei tinereți.
Provenit din creuzetul sportiv al Bistriței, unde a practicat fotbalul și handbalul, dar purtând și gena pasiunii pentru sport (bunicul Nicolae Papană era văr cu Alexandru Papană din Galați, multiplu campion la bob și aviație), tânărul Constantin Sănduță s-a înscris la Institutul de Educație Fizică și Sport, devenind, după absolvire, cel mai reputat tehnician în acest domeniu din orașul Bistrița, ajungând chiar oficial sportiv la Jocurile Olimpice de la München (1972) și Moscova (1980).
Mărturisesc că l-am admirat pe Prof. Constantin Sănduță ca sportiv, pe când eram copil, pentru ca mai apoi acest sentiment să se schimbe în dragostea și respectul elevului pentru dascălul său, așa cum și domnia sa o avea pentru înaintași, pe care de câte ori avea ocazia îi elogia cu evlavie.
Îmi amintesc cu mare plăcere de seminarile din anii ʼ80 ai secolului trecut, când la Bistrița se organizau întâlniri științifice având ca subiect medicina sportivă și care au căpătat oarecare notorietate în epocă.
Prin profesionalismul de care a dat dovadă a reușit să modernizeze sportul din județul Bistrița-Năsăud; formarea și perfecționarea antrenorilor, reconstrucția Stadionului Municipal din Bistrița, construcția Sălii Polivalente și fondarea Sălii Olimpice de Tenis de Masă; înființarea Centrelor Olimpice ale României la haltere, tenis de masă; schi fond de la Bistrița. A rămas memorabilă atât pentru mine cât și pentru bistrițeni, inaugurarea Sălii Polivalente din oraș, când am asistat în direct la demonstrațiile vestitelor gimnaste din Lotul Olimpic al României, în frunte cu Nadia Comăneci și antrenorii lor, printre care și maestrul Octavian Belu.
Spirit intreprinzător, dar și înzestrat cu pricepere între ale sportului, profesorul Constantin Sănduță în calitate de Președinte al Consiliului Județean pentru Educație Fizică și Sport Bistrița-Năsăud, a început după anul 1980, să construiască la Piatra Fântânele o pistă de beton pentru bob-sanie, lucrare din păcate întreruptă în anul 1989.
Prin străduința Rectorului Andrei Marga și a câtorva entuziaști iubitori de sport la Bistrița, a fost înființată în anul 1998 Facultatea de Educație Fizică și Sport ca Extensie a Universității Babeș-Bolyai, unde Constantin Sănduță a devenit profesor asociat. În paralel a îndeplinit funcția de vicepreședinte al Asociației Club Fotbal Gloria 1922 Bistrița până la desființarea acesteia.
Apropierea în timp pe care am avut-o cu Prof. Constantin Sănduță m-a determinat să-l solicit în anul 1998 să devină primul secretar al Rotary Club Bistrița.
Ne facem o datorie de conștiință pentru a ne inspira din numeroasele lucrări despre sport dar și istorie locală ale acestui armonios și senin concitadin al nostru: „Conducerea științifică a activității din cluburile sportive” (1975), „10 teme de meditație în perspectiva sportului” (1976), „Monografia sportului județean” (1980), „Cavalerii sportului” (2001), „Timpurile Bistriței” (2013), „Cartea Gloriei Bistrița” (2016); „Gânduri spre sport” (2022); la acestea se adaugă peste 150 de articole în publicații centrale și locale, alcătuirea planurilor de dezvoltare a sportului județean pe termen mediu și lung în perioada 1965-1990.
În mioritica noastră lume originală, auzim adesea reproșuri la adresa bătrânilor, care s-au născut în comunism și mai voiau să trăiască în continuare, să muncească, să făurească o lume democratică. Mulți nu înțeleg încă nimic din lumea asta și condamnă generația celor de peste 60 de ani pentru simplu fapt că și-a ales, din toată istoria asta lungă și mare, să trăiască în vremurile de dictatură. Atât regretatul prof. Constantin Sănduță cât și personajele pe care le prezintă în cărțile sale prin întreaga lor viață vin să contrazică asemenea judecății, care chiar dacă nu sunt rostite „Urbi et Orbi”, mereu și cu voce tare, răzbat din când în când.
În fața mormântului în care își doarme somnul de veci prof. Constantin Sănduță, adânc mișcați ne plecăm genunchii și aducem un omagiu acelei lumi și acelor idei care i-au însuflețit viața: școala românească, sportul și cultura.
Am convingerea că posteriatea îi vor acorda prof. Constantin Sănduță aceeași prețuire pe care a avut-o de-a lungul vieții. Odihnă veșnică iubite prietene!