A plecat un om al faptelor - Floarea Pleș

Coborâtoare de la poalele Munților Rodnei, din apropierea frumosului bazin turistic Valea Blaznei, Floarea provine din familia Acu, alături de cele cinci surori, crescute în spiritul muncii, a bunului simț și a credinței străbune. Se mândrea cu numele de Acu, a cărui origine era din satul Mureșenilor, Rebrișoara și glumea cu Dumitru Acu, președintele Asociațiunii, că au duble legături - de rudenie și de slăvire a culturii prin ASTRA.
A urmat primele clase în satul natal, unde a descâlcit urzeala cenușie de fire încâlcite ale timpului, studiind cu multă atenție fiecare colț al satului, bucurându-se de fiecare priveliște cu nemărginite taine, de unde privea cerul înstelat pe care copiii șănțeni îl considerau patria lor. Și-a continuat studiile la școala din Rodna, parcurgând zilnic dus-întors, circa 14 km. Uneori venea cu căruța sau sania, tatăl unei colege și urca tot grupul de cinci elevi șănțeni navetiști, ce s-au decis să continue cursurile la școala din Rodna. Numai pe perioada de iarnă, circa trei luni, locuia în gazdă, venind acasă doar sâmbăta, când de regulă, o aștepta tata, mergând împreună pe jos sau beneficiau uneori, de bunătatea lui badea Onisim Grapini, care vednea cu sania sau căruța.
A încheiat ciclul gimnazial cu frumoase rezultate, însă, cu mare tristețe în suflet, deoarece în data de 12 aprilie 1950, când mai avea doar două luni până la absolvire, a doua zi de la Sfintele Paști, tata a plecat la ceruri, într-o perioadă când fetița Floarea a avut nevoie de mult sprijin. A devenit tristă, mergea pe jos pe malul râului, fredonând primele sale versuri:
„Someș trec pe lângă tine,
Mergi alăturea de mine,
Îmi ții de dor și întristare
Până voi crește mai mare.
Ai valuri de nori și soare,
Someș, apă curgătoare,
Să nu te-oprești niciodată,
Călăuză să-mi fii și TATĂ.”
A dat admiterea la Școala Medie Tehnică de Cooperație de la Vatra Dornei, cu masă și cazare gratuită, unde a avut profesori de excepție și colegi minunați, iar diriginte le-a fost profesoara, scriitoarea și interpreta de muzică ușoară Pintilescu Aspazia, cu care ne-am întâlnit și noi la Năsăud și Vatra Dornei, cu ocazia unor întâlniri colegiale organizate de fosta elevă din Șanț. După absolvire, a fost repartizată la Năsăud, devenind năsăudeancă prin căsătorie cu George Pleș, îndeplinind diferite funcții de conducere - contabil șef și ani în șir, până la pensionare, președinta Cooperativei „Furnica” din Năsăud, învestind mult în caracterul salariaților, încurajându-i prin propriul exemplu, fiind în fața tuturor UN MODEL.
După pensionare și-a dat singură de lucru: s-a înscris în ASTRA, fiind primită și în Liga Scriitorilor - Filiala Năsăud, primind Legitimația de scriitor pentru cele patru cărți pe care le-a dăruit cititorilor, ca un fagure de aur proaspăt, plin de mierea gândirii sale luminate, în care a adunat la un loc rigoare, originalitate și nespusă frumusețe. Blocuri grele de judecăți a adunat în cele două volume dedicate meseriașilor năsăudeni, scrise în colaborare cu încă doi scriitor năsăudeni, Ioan și Lucreția Mititean, cărți unicat cu portretele a peste 200 de meseriași, pe o perioadă de un secol. Două volume dedicate spiritului practic, ce valorifică esența problemelor umane și competența profesională.
Doamna Floarea Pleș, ce conduce astăzi ultima activitate culturală, își mai prezintă în acest cadru încă două cărți: „Dialoguri contemporane” și „Simboluri istorice și culturale ale orașului Năsăud”, cărți ce ne dăruiesc un strop de veșnicie, fiind scrise cu generozitate dintr-o mare cinste sufletească, cu modestie și o rară adâncime de gândire, cu valori veșnice, că doar „veșnicia s-a născut la sat.”
S-a stins o flacără a culturii năsăudene, s-a stins un părtaș la renașterea orașului Năsăud prin cultură, s-a stins o voce calmă, caldă și blândă ca un balsam al omeniei, s-a stins un om ce vorbea cu admirație despre străbuni, despre părinți, despre dascăli și despre sutele de salariați pe care i-a coordonat cu pricepere și responsabilitate. A fost omul care nu spunea tot ce gândește, dar gândea tot ce spunea.
Doamna scriitoare Floarea Pleș merită cinstea năsăudenilor, ca o solie ce și-a împlinit datoria, făcând parte dintre acei iluștri oameni, pentru care Moartea este trecere în nemurire.
Adio dragă prietenă și colegă de condei! Răsplata ta va fi în inimile noastre și a celor pe care i-ai format și le-ai revigorat conștiința!