Părintele Vasile Beni: Să vedem minunile din viața noastră

   Trăim într-un univers plin de minuni de care nu ne dăm seama. Pentru că și un răsărit de soare e o minune... Omul este o minune, venirea noastră în lume este o minune…minuni se petrec zilnic cu fiecare dintre noi, s-au făcut și se fac minuni…

        Textul Evangheliei la Duminica a opta după Rusalii: “În vremea aceea Iisus a văzut mulţimea de oameni şi I S-a făcut milă de ei şi a vindecat pe bolnavii lor. Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El şi I-au zis: Locul este pustiu şi vremea, iată, a trecut; deci, dă drumul mulţimilor ca să se ducă în sate să-şi cumpere mâncare. Iisus însă le-a răspuns: N-au trebuinţă să se ducă; daţi-le voi să mănânce. Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti. Şi El a zis: Aduceti-Mi-le aici. Şi poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii, mulţimilor. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. Şi îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor” (Matei 14, 14-22).

                                  Dragii și bunii noștri credincioși!

        Există o realitate pe lângă care, se pare, adesea trecem fără s-o luăm prea mult în seamă, şi anume că şi sufletul nostru trebuie hrănit şi nu oricum. Există, este adevărat pentru oricine, o foame a trupului, dar există şi o foame a sufletului. Există o sete a trupului, dar există şi o sete a sufletului.

             Ce este o minune - Din punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe, minunile sunt fapte dumnezeieşti mai presus de mintea omenească. Ele sunt fapte săvârşite în firea văzută numai cu puterea lui Dumnezeu, întrecând legile minţii şi ale firii şi care au loc în momente extraordinare, hotărâte de Ziditor, urmărind luminarea şi îndreptarea noastră în vederea mântuirii.

Mântuitorul a săvârşit pe pământ minuni asupra firii, asupra oamenilor şi asupra Sa însuşi. El a oprit furtuna pe mare, a scăpat pe Petru de la înec, a prefăcut apa în vin, a înmulţit pâinile şi peştii, a vindecat bolnavi, a înviat morţi, ceea ce-L determină să spună: „De n-aş fi făcut întru ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut, păcat n-ar avea" (Ioan 15,24). Dintre minunile pe care Mântuitorul le-a făcut, cea mai mare este Învierea Sa din morţi.

                  Mântuitorul Hristos este Pâinea cea cerească. Minunea înmulţirii pâinilor este considerată şi ca pildă, înţelegându-se că Hristos este hrana spirituală a omenirii. El este Pâinea Vieţii, care întăreşte şi hrăneşte inimile credincioşilor Săi. Şi deoarece această pâine a vieţii este Trupul şi Sângele Domnului, de aceea a arătat El acest lucru în chip lămurit: “De nu veţi mânca Trupul Fiului Omului şi de nu veţi bea Sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi” Şi, ca să nu rămână nicio îndoială, a adăugat Domnul: “Eu sunt Pâinea Vieţii, pâinea cea vie care s-a pogorât din cer. Dacă va mânca cineva din pâinea aceasta, va fi viu în veci. Iar pâinea pe care o voi da Eu este Trupul Meu, pe care-l voi da pentru viaţa lumii” (In. 6,23,58). În Sfânta Euharistie, Cuminecătură sau Împărtășanie, Mântuitorul Iisus Hristos se dă pe El însuşi ca Pâine oamenilor. Rugăciunile liturgice ne arată că Mântuitorul Hristos este trimis ca hrană a toată lumea, este Pâinea cea cerească: "Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce Pâinea cea cerească, hrana a toată lumea, pe Domnul nostru Iisus Hristos L-ai trimis Mântuitor, izbăvitor şi binefăcător, Care ne binecuvântează şi ne sfinţeşte pe noi…" (Rugăciunea de la Proscomidie).

    Evanghelia ne spune şi cum s-a petrecut minunea. Domnul ia în mijlocul acelei mulţimi locul tatălui într-o familie, un tată înconjurat de copiii săi. Şi-a înălţat ochii la cer, ca să mulţumească Părintelui ceresc, învăţându-ne şi pe noi – spune Sf. Ioan Gură de Aur: ” Să nu ne apucăm de mâncare până nu mulţumim Aceluia care ne-a dat această mâncare”. Căci hrana zilnică o primim din mâinile lui Dumnezeu şi se cuvine să-I mulţumim neapărat pentru aceasta. Dar omul, din nefericire, este atât de obişnuit cu binefacerile lui Dumnezeu, încât crede că Dumnezeu este îndatorat să-i facă mereu bine, fără ca el să se simtă dator să-I mulţumească lui Dumnezeu.

   Minunile din viaţa noastră – A fost titlul la această predică  şi dacă privim cu atenție și avem ochi nu doar pentru a privi ci și pentru a vedea, am putea spune că trăim într-un univers plin de minuni de care nu ne dăm seama. Pentru că și un răsărit de soare e o minune, un răsărit de lună e o minune, un apus de soare e o minune, bobul de ploaie care cade este o minune. Omul este o minune, venirea noastră în lume este o minune. Nu numai omul e o minune, toate existenţele câte sunt în jurul omului, făcute de Dumnezeu, deci nefăcute de om, sunt minuni. Orice lucru pe care-l priveşti, din natura înconjurătoare, este o minune. Aşa încât, putem spune că trăim într-un univers de minuni. Și orice minune e un fapt real. Mulţi oameni se întreabă dacă astăzi Dumnezeu mai face minuni în viaţa noastră? Minuni se petrec zilnic, doar că nu vrem să le vedem. Cu fiecare dintre noi s-au făcut minuni: am fost bolnavi şi ne-am vindecat, am fost certaţi cu duşmanii noştri şi ne-am împăcat, ne-am vindecat de deznădejde şi exemplele pot continua la nesfârşit.

  Spre  final m-aş opri la o pildă care conţine atât de mult adevăr şi în care o profesoară întreabă pe un elev dacă ştie care sunt cele şapte minuni ale lumii. Acesta răspunde: Nu Ştiu. Dar pot să vă spun care sunt cele şapte minuni din viaţa mea. Şi elevul începe să enumere: Dumnezeu mi-a dat viaţă şi îmi poartă de grijă, am doi părinţi minunaţi, aud, văd, am înţelepciune de pot deosebi binele de rău şi sunt fericit.

Închei cu versurile lui Ion Minulescu care glăsuia atât de frumos:

”Pe scara sufletului meu / M-am întâlnit cu bunul Dumnezeu -
Eu coboram mâhnit din constiinta mea,/ Iar El urca surâzător spre ea!...
Si ne-am oprit la jumătatea scării / Încrucisându-ne în clipa-ntâmpinării   

       Săgetile perechilor de ochi ca de-obicei -/ Ah! ochii Lui cum seamănă cu ochii mei!
Pe scara sufletului meu / M-am întâlnit din nou cu Dumnezeu -
El cobora solemn din constiinta mea, / Iar Eu urcam surâzător spre ea!”


Vă doresc să fiți binecuvântați și să nu uităm ca sus să avem inimile! Pr. Vasile Beni                

 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5