Pr. Alin Ciprian Cîndea: A pescui la limita imposibilului

Acest pasaj din Evanghelia după Luca (5, 1-11) ne invită la o reflecție profundă asupra chemării lui Dumnezeu și a răspunsului nostru la planul Său de mântuire. Isus, bunul Învățător, ne îndrumă în mod constant către „adâncul” vieții noastre spirituale, în care, chiar dacă vor fi momente de încercare și îndoială, asemenea lui Petru, suntem chemați să ne încredem în El chiar și atunci când, descumpăniți, credem că propriile noastre eforturi par zadarnice.

„Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni” este chemarea esențială a creștinului, o chemare la evanghelizare, la a fi martori autentici ai iubirii și ai adevărului. Această invitație de a ne lăsa conduși de credință ne amintește că adevărata viață de creștin presupune a renunța să te încrezi doar în propriile tale puteri și să te abandonezi pe deplin în mâinile lui Dumnezeu. Așa cum a scris Sfântul Ioan Paul al II-lea: „Nu vă fie teamă! Deschideți, chiar deschideți porțile în fața lui Cristos! Permiteți-i să pătrundă în viețile voastre, în familiile voastre, în inimile voastre”.

Întorcându-ne către chemarea lui Petru, ne regăsim pe noi înșine în această scenă: Simon Petru îl recunoaște pe Isus și conștientizează că el însuși este un om păcătos. Aceasta este prima treaptă a convertirii: recunoașterea faptului că avem nevoie de El, că nu ne putem bizui doar pe forțele noastre. Doar Cristos este Cel care ne poate umple golul vieții, asemenea mrejelor umplute cu pești. Printr-o asemenea experiență spirituală, omul este smuls din mrejele lumii și din valurile plăcerilor trecătoare, iar pescuitul devine simbolul atragerii oamenilor către lumina și adevărul lui Cristos. Mântuitorul, prin chemarea apostolilor, îi face pe pescari învățători ai sufletelor.

„Mână la adânc” reprezintă astfel o chemare la depășirea superficialității vieții noastre, la pătrunderea în misterul profund al iubirii lui Dumnezeu și al harului său. Catehismul Bisericii Catolice subliniază în mod clar că, întotdeauna, „credința este o aderare personală a omului la Dumnezeu” (CBC 150), iar această aderare ne cere curajul de a urma chemarea lui Cristos, chiar și în pofida greutăților și eșecurilor personale.

„Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit și nimic nu am prins.” Aceste cuvinte ale lui Simon Petru rezonează cu acele momente din viețile noastre când simțim că eforturile noastre sunt zadarnice. Însă Isus ne cheamă să ne încredem în El, să aruncăm din nou mrejele, chiar și atunci când totul pare imposibil. „Totul este har”, spunea Sfânta Tereza de Lisieux, arătând că orice moment de încercare, orice neîmplinire poate deveni un prilej de a experimenta mila și puterea lui Dumnezeu

Această scenă de pe malul lacului Ghenizaret ne amintește, de asemenea, de marea misiune a Bisericii: aceea de a fi „pescari de oameni”. Pescuitul minunat este un simbol al misiunii apostolice a Bisericii, care, prin harul Spiritului Sfânt, atrage suflete la Dumnezeu. Papa Francisc, în exortația Evangelii Gaudium, ne reamintește că „Biserica este chemată să fie mereu în ieșire, să se apropie de cei marginalizați, de cei care au nevoie de mângâiere și speranță”.

 „Doamne, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele”! Fie ca acest angajament de ascultare și de încredere să ne conducă pe drumul sfințeniei, sub îndrumarea și protecția iubirii Sale veșnice.