Dăscălița din culorile curcubeului. In memoriam prof. Elena Pop

Când eram mult mai tânăr,

hăt departe,

de înserările sfârșitului,

afirmam într-un poem,

că dascălii nu mor niciodată,

ei doar se odihnesc

în visele elevilor

apoi în amintirile lor.

Acum aș vrea să verific

dacă cele spuse de mine

se confirmă și în cazul

fostei noastre colege, profesoara Elena Pop.

Mereu mi-am imaginat

că doamna Elena Pop

locuiește în culorile curcubeului.

În fiecare dimineață

ea cobora din corola acestuia,

alerga spre gară

și se deplasa cu trenul,

de la un capăt al curcubeului,

Șieu-Odorhei,

spre celălalt capăt,

fosta Școală Gimnazială ,,Liviu Rebreanu” din Beclean.

Înainte de plecare

își muia penelul

în culorile proaspete

ale curcubeului de dimineață

și ducea elevilor spectrul acestuia,

ca pe o tămâie cromatică.

Discipoii săi își alergau pensulele

sub lumina sfaturilor sale

și minunea se înfiripa

sub ochii lor.

În desenele copiilor expuse pe coridoare

apărea sufletul școlii.

,,-Luați ca reper

culorile curcubeului

și nu veți greși niciodată.”,

îi îndemna doamna Elena Pop,

pe ucenicii săi.

Elevii le combinau

cu sinceritatea, cu prospețimea, cu intuiția largă

a talentului lor.

Când dăscălița din culorile curcubeului

s-a pensionat,

vestea m-a șocat.

Retrăiesc și acum, la plecarea ei dintre noi,

același sentiment.

Bolta unui curcubeu

s-a arcuit

a înălțare spre cer.

Pe treptele lui

sufletul ei va păși,

salutat de culorile toamnei,

aplaudat de-atâția pictori,

copacii pădurilor,

pomii grădinilor,

îmbrăcați în grele armuri

ale curcubeului.

Profesoara Elena Pop

,,a deturnat” dulce și destinul fiicei mele Silvana.

Din îndepărtata și vasta Canadă,

ea îi transmite,

pe o frunză de arțar călătoare

recunoștința ei

pentru faptul că a convins-o

că cea mai onfortabilă locuință a destinului

se află în culorile curcubeului.

,,-Mă voi muta mâine

din culorile curcubeului,

într-o stea și noapte voi străluci tare

peste dragul nostu Șieu-Odorhei.

Mă veți recunoaște

după diadema din jurul mei.

Acesta este testamentul meu.”,

adaugă ea

și se îndreaptă grăbită

spre ușa amintirilor noastre.

 

Ion Radu Zăgreanu