Elena M. Cîmpan: POMUL DE MAI

     În Germania, există acest pom de mai (  în realitate, nu e vorba de vreun arbore exotic, de la care să așteptăm fructe pe rafturile piețelor din magazine ), numit „Maibaum”, amplasat în centrul localității, ca într-o inimă a grădinii, în jurul căruia cresc obiceiuri și tradiții, croite de 1 Mai. Cunoscută ca ziua internațională a muncii, prima zi din mai este sărbătorită diferit în Europa și în lume. În Renania, din Germania, în „Țara Rinului”, începutul lunii mai este un moment important și așteptat de tinerii îndrăgostiți. Băieții obișnuiesc să pregătească surprize fetelor pe care le îndrăgesc, în noaptea dintre 30 aprilie și 1 mai. Simbolul iubirii este ales un copac în miniatură, împodobit și atașat de fereastra casei unde locuiește ființa dragă. De obicei, se folosește pom de mesteacăn sau molid. Acesta este împodobit cu panglici sau trandafiri confecționați din hârtie creponată sau din material textil. Există zone unde obiceiul pomului a fost înlocuit cu așa-numitele „Maiherzen” ( „Inimi de mai” ), atașate la fereastra persoanei iubite. Și inimile se confecționează din hârtie creponată și se fixează pe o placă de poliestiren. Imaginile alternează, într-un colorit menit să aducă veselie, emoție și frumusețe, în mijlocul primăverii. E un amestec de trandafiri de hârtie, de inimioare, printre care se inserează numele fetei sau doar inițialele ei, sau orice alt motiv dorit de pețitor. Acest obicei, o sărbătoare, este prilej de a exprima iubirea față de persoana dragă, dar și de a contribui la înfrumusețarea comunității. În unele sate, se împodobesc acești „Maibäume” ( „Copaci de mai”), într-o adevărată competiție. Pot fi copaci-copaci sau doar construcții din lemn împodobite. Satele se întrec să decoreze copacii cât mai frumos, ca pe niște trofee, respectând obiceiul străvechi.

      Prin Bavaria, Tirol sau nordul Cehiei, se întâlnesc aceste monumente din centrul micilor orașe sau sate, mai ales de la poalele munților, ca reminiscențe ale unui cult agrar precreștin, când se ridica un copac decojit, cu o coroană așezată în vârf, la care tinerii trebuiau să ajungă. În acest sens, erau organizate concursuri de cățărare, pentru a fi evidențiați cei mai buni tineri, frumoși, atleți, sănătoși, harnici și curajoși. Un „Maibaum” este decorat cu panglici albe și albastre, vopsit în aceste culori, are 20-25 de metri, conține figurine din metal, care indică principalele activități din comunitate, reprezentări ale păstorilor, muncitorilor forestieri, mineri, brutari, măcelari, grădinari, croitori, iar la bază se regăsesc stâlpii societății: preotul și biserica, edilul și primăria, învățătorul și școala. Pe platoul de la Zugspitze ( 2963 de metri ), cel mai înalt munte din Germania, în Alpii Bavariei, se poate admira un „Maibaum”, în alb și albastru, cu stegulețe pictate, reprezentând activități economice, turistice și de cercetare, din vârf de munte.

     În jurul acestui „Maibaum”, considerat un „axis mundi” în comunitate, se organizează sărbători, numite „Maibaumfeste”. Noaptea dintre 30 aprilie și 1 mai este cunoscută în spațiul german ca „Noaptea Valpurgiei”, noaptea vrăjitoarelor, în care duhurile rele se țin de glume ( mută porțile/ ușile de la o casă la alta, pun lipici pe ială, pastă de dinți pe parbriz... ), iar, ca o restabilire a ordinii, vine 1 Mai, ziua zânelor și a spiritelor bune, care înving, triumfă. La români, ea este Ziua de  Armindeni. Arminden este un simbol, înțeles ca protector al vegetației, al culturilor și al animalelor. Etimologic, provine din sintagma slavonă „Ieremiidini” ( „Ziua lui Ieremia”), cunoscută și ca „Ziua pelinului”, după denumirea unui soi de vin,  băut la zi de sărbătoare. Și la noi se obișnuiește împodobirea porților, a ferestrelor, cu câte o crenguță verde, cu trimitere la vegetație și la frumusețea naturii.

      M-am gândit la „Pomul de mai” ca la un pom al vieții, un simbol, cu rădăcini înfipte în pământ și ramuri întinse spre cer. În copilărie, zilele de naștere ale noastre, ale colegilor și prietenilor erau sărbătorite și prin câte o cunună, confecționată din hârtie creponată, așezată din timp, pe neștiute, la fereastra celui/ celei sărbătorit,-ă, de cele mai multe ori pe timp de noapte, pentru ca acesta/ aceasta, când se trezesc, să se bucure, găsind o frumoasă formă de apreciere, de urare, un dar. Avea loc identificarea celor ce urmau să fie invitați ( aspect deloc anevoios, pentru că ne știam între noi ), după care petrecerea consta în tartine, prăjituri, făcute în casă, în suc din sirop de fructe, peste care turnam apă, minerală, în cel mai fericit caz. Apoi, muzică de la pick-up și jocuri în aer liber. Fotografii mai rar și numai când era chemat un fotograf special. Dar, era atât de frumos și sănătos. Dacă la o poartă vedeam un brad împodobit era semn că acolo era un sărbătorit, a cărui zi de naștere era marcată triumfal. Se întâmpla, de obicei, la cei mai mari, tineri, căsătoriți, cu familii. Obiceiul era plăcut ochiului și vorbea despre admirație, despre respect, despre recunoaștere în cadrul comunității.

     Dincolo de toate, și copacii au viața lor. Dreaptă sau nu. Și, cum se spune, există oameni care se sting drept, ca un copac. Sau „Visând la un copac”, după titlul cărții scrise de Maya Lunde, în care este vorba despre salvare și speranță. Dintre alte luni ale anului, numai luna mai are acest obicei cu pomul, ca o legătură intrinsecă, indestructibilă, cu natura ce reînvie an de an.