,,Liniștea din mănăstiri” aducătoare de concordie

Cea mai recentă carte a Jeniței Nadine este o culegere de meditații la relația credinciosului cu lăcașurile de cult și viața monahală, purtând numele În liniștea mănăstirilor. Este al zecelea volum pe care scriitoarea îl publică respectând un ritm propriu și standardul respectabil de calitate pe care și l-a impus, nefiind nici grăbită, nici întârziată în propria-i activitate literară.

Ca profil spiritual, autoarea este credincioasă ortodoxă, practicantă, iar ca intelectual se situează în conținutul conceptului de intelectual îmbisericit așa cum a numit prof. univ. dr. Mircea Gelu Buta categoria de intelectuali care sunt consecvenți credinței tradiționale a poporului român. Dacă mai amintim că scriitoarea Naidin este originară din Moldova, ținut binecuvântat și păstrător al credinței noastre ortodoxe, datele definitorii, ca profil spiritualale autoarei sunt cvasicomplete.

Așa cum se cunoaște, autoarea este absolventă a Academiei de Studii Economice București, unde și a desfășurat cariera, lucrând în domeniul legislației muncii la Parlamentul României,  preocupările de literature, filozofia religiei, psihologie, cultură-în general, fiind o dimensiune constantă a preocupărilor de fiecare zi și de toată viața

Textele din culegere de meditații, și nu numai, În liniștea mănăstirilor, publicate initial în cotidianul Răsunetul sau pe blogul personal se găsesc în zona de interferență a evocării, descrierii, prezentării unui eveniment istoric cu meditația, Jenița Naidin prelungind existența din text în viața interioară a lectorului îndemnându-l la evaluări cognitive personale sau comunitare.

O component cuprinzătoare a volumului se ocupă de prezentarea istoricului unor mănăstiri pe care le-a vizitat, și care, nu numai că au impresionat-o pe autoare, dar au marcat-o sufletește, îmbogățind-o, și, sugerează textul, constituindu-se în sprijin duhovnicesc pentru pașii zilnici pe pământ. Sunt evocate vizite la mănăstirile Cernica, Prislop, Dobric, Viforâta, Dealul - unde este îngropat capul lui Mihai Viteazul sau mănăstirea Bistrița din județul Neamț, Pietricica. Șirul memoriei cuprinde, mănăstirile Salva, Nușeni, Rebrișoara din județul Bistrița-Năsăud, apoi Nicula, din învecinatul județ Cluj. Trece apoi la salba de minunății din județele Moldovei, un veritabil Athos românesc: Voroneț, Dragomirna, Petru-Vodă și altele. Fiecare text prezintă și darul sufletesc primit ca urmare a dragostei și ostenelii pentru fiecare pelerinaj. La Mănăstirea Nicula, revelația lui Ioan Alexandru, un poet uriaș despre care din nefericire se vorbește puțin azi, depășirea suferinței cu Sfântul Calinic de la Cernica, ,,La Mănăstirea Prislop am primit Lumină în suflet”- este mănăstirea tutelată de Sfântul Arsenie Boca, Mănăstirea Ciolani este prezentată în conexiune cu sculpturile de la Măgura, uriașa expoziție în aer. O bucurie sufletească aparte sugerează autoarea prin descrierea picturii interioare a spațiului sacru, prin prezentarea unor icoane remarcabile cum, de pildă, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul de la Nicula, icoana Maicii Domnului de la Mănăstira Bucium care s-a pictat singură, la rugăciunea către Sfânta Fecioară a pictorului bătrân Iordache Nicolau, slăbit în puteri pentru a duce la sfârșit reproducerea unei icoane făcătoarede minuni de la Muntele Athos.

Deși iubește toate locașurile de închinare, totuși, reiese că, autoarea are un atașament special pentru Mănăstirea ,,Izvorul Tămăduirii” de la Salva, căreia îi consacră mai multe texte.

Așa cum scriitoarea Laura Munteanu, în cuvântul de prezentare, scrie că Jenița Naidin ,,propune o cunoaștere aprofundată a unei lumi cu totul aparte”, socotim că autoare aduce, în mijlocul zbuciumatei noastre vremi, mănăstirea ca o comunitate vie, dătătoare de viață, de speranță, de bucurie sufletească. ,,Liniștea din mănăstirie” vorbește despre o lume calmă, împăcată, cum ne-am dori să fie, și spre care ne îndeamnă, în subsidiar.

Victor ȘTIR