“De la reacții la relație”. Atelier de empatie și reglare emoțională la Creșa Bistrița

Atelier experiențial de formare socio-emoțională pentru educatoarele de la Creșa Bistrița: “De la reacții la relație”,Atelier de empatie și reglare emoțională. Activitatea a fost inițiată de directorul Creșei Bistrița, prof. Felican Leontina și susținută de prof. consilier școlar Oprea Dana Ofelia, în cadrul unui demers de dezvoltare a competențelor emoționale și relaționale ale personalului didactic de la nivel antepreșcolar.

În data de 28.05.2025, la Creșa Bistrița, a avut loc un atelier de dezvoltare socio-emoțională destinat educatoarelor, cu tema „ De la reacții la relație”atelier de empatie și reglare emoțională”. Activitatea a fost susținută de prof. consilier școlar Oprea Dana Ofelia, în cadrul unui demers de dezvoltare a competențelor emoționale și relaționale ale personalului didactic de la nivel antepreșcolar.

Scopul principal al atelierului a fost consolidarea capacității de a înțelege și integra perspectiva copilului mic, printr-o serie de exerciții experiențiale menite să stimuleze empatia cognitivă și afectivă, autoreflecția și coeziunea de grup.

Pornind de la conceptul fundamental de empatie – definit în psihologia dezvoltării ca abilitatea de a percepe și înțelege emoțiile și nevoile altuia, fără a le confunda cu propriile trăiri –, activitățile propuse au avut în vedere nu doar antrenarea acestei competențe, ci și transpunerea ei în relațiile educaționale cotidiene.

Fundamentare psihologică

            Atelierul a avut ca punct de plecare teoria empatiei multidimensionale (Davis, 1983), teoria mentalizării (Fonagy, 2002), modelul ABC cognitiv-comportamental (Ellis, 1977) și conceptele de siguranță relațională, intersubiectivitate și reglare emoțională co-construită, esențiale în educația timpurie.

 Obiectivele urmărite au fost:

• Exersarea empatiei cognitive și afective în raport cu copilul și cu colegii;
• Înțelegerea modului în care gândurile influențează emoțiile și comportamentele, aplicat la copil și la adult;
• Dezvoltarea capacității de a reflecta la viața emoțională a copilului mic și la propriul impact ca adult semnificativ;
• Promovarea unui climat profesional bazat pe apreciere, validare și colaborare.

 Activitățile desfășurate:

1. „Într-un singur papuc” – exercițiu de transpunere în pielea celuilalt
   Educatoarele au fost invitate să se pună în rolul unui coleg, copil sau părinte, descriind cum percep ele comportamentele și emoțiile celuilalt din acea perspectivă. Exercițiul a stimulat flexibilitatea cognitivă și deschiderea empatică.
2. Jocul schimb de roluri
   Participantele au experimentat interacțiuni tipice cu copiii, schimbând rolurile pentru a accesa trăirile emoționale ale copilului mic în situații tensionate sau de neînțelegere.
3. „Ce ar spune despre mine un copil de 2 ani ?” – reflecție proiectivă
   Fiecare educatoare a fost invitată să exprime, prin cuvinte , cum crede că este percepută de copiii din grupa sa, activând mecanisme de autoanaliză și ajustare a comportamentelor.
4. Modelul ABC cognitiv-comportamental aplicat prin povestea terapeutică „Te iubesc exact așa cum ești” Pornind de la poveste, s-a explorat relația dintre A – evenimentul declanșator, B – gândul/interpretarea, C – emoția și comportamentul. Participantele au identificat exemple concrete din viața profesională și au reflectat asupra modului în care propriile gânduri influențează reacțiile față de copii.
5. „O zi din viața unui copil de creșă” – exercițiu de perspectivă narativă
   Educatoarele au fost invitate să descrie, din perspectiva unui copil de 2 ani agitat, sensibil și opozitionist, o zi întreagă la creșă – cum simte, ce trăiește, ce îl deranjează sau ajută. Acest exercițiu a facilitat mentalizarea și înțelegerea profundă a nevoilor de atașament și reglare externă ale copilului mic.
6. „Scaunul aprecierilor” – validare reciprocă
   Într-un cadru sigur și cald, participantele și-au exprimat aprecierea sinceră față de cel puțin o colegă, identificând calități, resurse și contribuții personale. Activitatea a întărit coeziunea grupului și încrederea reciprocă.
7. Reflecție finală: „Ce duc în bagaj?”
   Fiecare participantă a exprimat ceea ce ia cu ea din atelier – o idee, o emoție, o schimbare de perspectivă sau un angajament personal.

Rezultate și concluzii:

            Atelierul a permis o abordare integrată a dezvoltării emoționale, cu accent pe experiență trăită, autoobservație și validare reciprocă. Participantele au conștientizat rolul fundamental al propriei stări emoționale în dinamica grupului de copii și importanța cultivării empatiei nu doar față de copil, ci și în relațiile de echipă.

            S-a subliniat faptul că copiii învață reglarea emoțională din relația cu adultul și că empatia practică, exprimată prin gesturi, ton și prezență, are un impact profund în modelarea atașamentului și stimei de sine încă din primii ani de viață.

 Bibliografie:

• Davis, M. H. (1983). Measuring individual differences in empathy: Evidence for a multidimensional approach. Journal of Personality and Social Psychology, 44(1), 113–126.
• Ellis, A. (1977). Rational-Emotive Therapy: Research Data That Supports the Clinical and Personality Hypotheses of RET and Other Modes of Cognitive-Behavior Therapy. Counseling Psychologist, 7(1), 2–42.
• Fonagy, P., Gergely, G., Jurist, E. L., & Target, M. (2002). Affect Regulation, Mentalization, and the Development of the Self. Other Press.
• Goleman, D. (1995). Emotional Intelligence: Why It Can Matter More Than IQ. Bantam Books.
• Siegel, D. J., & Bryson, T. P. (2012). The Whole-Brain Child: 12 Revolutionary Strategies to Nurture Your Child's Developing Mind. Delacorte Press.
• Bowlby, J. (1988). A Secure Base: Parent-Child Attachment and Healthy Human Development. Basic Books.
• Rizzolatti, G., & Sinigaglia, C. (2008). Mirrors in the Brain: How Our Minds Share Actions and Emotions. Oxford University Press.