FOAIA POPORULUI din 1902 (I)

            După „Telegraful român”, cel mai vechi ziar cu apariție neîntreruptă, bisăptămânală, din România și Europa de Est (1853), sub îndrumarea episcopului Andrei Șaguna (devenit din 1864 mitropolit al Ardealului) și-a făcut apariția în anul 1893, în fiecare duminică, tot la Sibiu, cel mai popular ziar românesc „Foaia Poporului” (în 1894, era cotat cu cei mai mulți abonați: 7000), redactori: Sylvester Moldovan și Nicolae Bratu. Între 1916-1919 și-a încetat apariția, ultimul număr fiind publicat în ianuarie 1941. În 25 aprilie 1943, a apărut ca organ al ASTREI până în anul 1947.

            Grație domnului Bâltag Mihai din Josenii Bârgăului, la Muzeul „Cuibul visurilor” din Maieru se află toată colecția acestei publicații pe anul 1902, adică 624 de pagini de format puțin mai mare decât actualul cotidian „Răsunetul”, fiecare cu 12 sau 14 pagini. Menționez că „Foaia Poporului” poate fi citită în format digitalizat la Biblioteca Universitară „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca. Ea cuprinde un amalgam de știri de pe întreg mapamondul, știri economice (cu nelipsita rubrică „Partea economică”), comerciale, industriale, juridice, cutremure, procese de presă, emigrările în America, vânzări, cumpărări, glume, folclor, tâlhării, omoruri, sinucideri, sfaturi (de la cum se stârpesc dușmanii păsărilor, obișnuirea scroafelor cu purcei străini sau alungarea șoarecilor, până la cum se păstrează carnea de porc, stârpirea omizilor, oblojirea rănilor, stârpirea gândacilor de mai etc.) și altele. Printre altele, aici l-am găsit pe George Coșbuc cu schița „Ilen și Nicovală” (nr.4/1902) și cu poezia „Spadă și credință” (nr.5/1902).

            În continuare, vă prezint câteva informații legate, cu precădere, de localități din județul Bistrița-Năsăud. În nr. 5/1902, dr. G. Tripon publică un articol intitulat „Din Bistrița”, datat 2 februarie 1902, unde scrie despre existența unei așa-zise „Reuniuni de înmormântare” „cu statute aprobate de 3 ani de zile” și 600 de membri plătitori. În caz de „răposare” a unui membru, fiecare membru plătea 52 de bani. „Nici un membru nu e obligat a plăti mai mult de 160 de cazuri de răposări” scrie medicul. Dacă un membru a plătit pentru 160 de morți, este înlocuit, după statut, imediat cu un alt membru nou, plătitor. Astfel, „reuniunea vecinic va avea 600 membri plătitori”. În Bistrița, pe vremea aceea erau mai multe astfel de reuniuni, iar modelul a fost preluat și de comunitatea din Orăștie. Interesant este faptul că băncile trebuia să-și publice bilanțurile. Astfel „Mercur” din Năsăud avea în 1902 un fond de rezervă de 30205 de coroane, depunerile 155035 coroane, „venitul curat” era de 16138 coroane. În același număr citim că în Năsăud, corpul didactic „a aranjat o petrecere cu tombolă în favorul elevilor săraci. S-a jucat piesa „În împărăția adevărului”, „comedie în 3 acte, tradusă din germană și localizată de cătră stimata doamnă Angela Pletos”. (va continua)

                                                                                        Icu Crăciun