SCRISORILE, un mijloc de informare reciprocă

A existat o perioadă când scrisorile constituiau cel mai important mijloc de informare reciprocă între doi oameni, un schimb de mesaje, fapte, idei, sentimente, spre menținerea legăturilor și statornicia unui simbol al prieteniei. Ani   în șir mi-am împărtășit gândurile pe linie culturală și literară cu filologul ieșean GAVRIL ISTRATE, la origine vărărean, cu un transfer de mesaje pline de adevăr, de sinceritate și prietenie venite din adâncul ființei noastre. Schimbul de mesaje dintre noi a menținu legăturile dintre Iași și Năsăud, documente importante   pentru cercetarea istoriei locale printr-o adevărată artă, deoarece orice scriitor se vede mai altfel în scrisorile lui decât în operele lui. Se zice că cele două creații – scrisoarea și opera, sunt complementare, încetățenindu-se ideea că și corespondența unui autor e parte a operei sale. Mă simt împlinit că în cele 35 volume „În vârful peniței”, cu conținut memorialistic - povestiri, proză scurtă, , descrieri, interviuri, informații, se completează cu scrisori și poate în curând voi scoate un volum de CORESPONDENȚĂ, cu mesajele unor cărturari, prieteni și colaboratori, oameni de cultură uniți prin acest gen colocvial și prietenos -scrisoarea, ce poate fi numită pe drept cuvânt parfumul memoriei.

Vorbirea prin scrisori dăinuie limpede peste secole, mult peste ceea ce poate îndura timpul. Prezint în continuare, câteva scrisori expediate pe adresa mea de la universitarul din orașul de pe cele șapte coline, cu mesaje ce generează încredere, onestitate transfer de informații și grija ca Năsăudul să se înalțe tot mai sus prin cultură.

Domnule Mititean,

Întâlnirea noastră n-a rămas fără urmări, mi-a făcut o surpriză plăcută, pentru care mă grăbesc să-ți mulțumesc. De unde ai luat informațiile? Ai văzut, cumva, „Astra blăjeană” sau „Revista română”? N-ai avut de unde lua din altă parte, fotografia.

M-ai pus, cumva, pe gânduri, divulgându-mi intențiile editoriale. Am, într-adevăr, patru cărți, gata de tipar, dar nu prea am bani; nu mă pricep la cerut.

Una dintre cărți, cea despre Sadoveanu, e sub tipar. Trec acum pe la editură să iau textul pentru corectură. Sper că, pe la sfârșitul lunii septembrie, când voi veni din nou spre Năsăud, să v-o aduc.

Doamna Florica Mititean știu că avea o fotografie cu absolvenții seriei mele la liceu, pe care eu n-o am; s-a pierdut în timpul războiului. Te rog dacă nu-ți vine prea greu, întreab-o; aș vrea o copie a ei.

Te mai rog să treci pe la bibliotecă, pe la  Ina, să vezi ce lucrări de-ale mele sunt acolo; aș vrea să mai aduc și altele.

Zilele trecute am primt Cartea lui Ștefan Ghioc „OMUL POM”. Nu-i pot scrie direct, să-i mulțumesc, fiindcă nu-i găsesc adresa. Fii drăguț și transmite-i   mulțumirile mele dacă-l vezi.

Salutări prietenești și toate urările mele de spor la muncă.

           Prof. univ. dr. Gavril Istrate

Dragă Ioane,

Eu sper să ne întâlnim spre sfârșitul lunii, când trebuie să ridic și cartea, dar vreau să fiu prezent și la „Zilele Rebreanu”.  

N-am nimic împotriva lansării cărții la Cristeștii Ciceului. Doctorul Traian Dascăl mi-e foarte simpatic, dar încrederea mea în acțiunile ASTREI nu mai este cum a fost. Voi vedea când ne vom întâlni, cum va trebui să procedăm în continuare. Trebuie să iau legătura și cu Prăhase, să vedem ce părere are el în problemă.

Amândoi trebuie să discutăm problema prefeței. Îmi vine foarte greu să vorbesc despre o carte al cărei conținut nu-l cunosc decât din titlurile unor articole.

Mă interesează și unele probleme gospodărești. Nu știu dacă mai găsesc, la Năsăud, câteva kg de brânză bună, zic câteva, fiindcă știu că s-a scumpit în mod simțitor; țin deci, cont, de cât se poate întinde cearșaful. Voi avea nevoie și de o sticlă, două, de țuică. Până acum mă aproviziona fratele meu, dar în ultima vreme nu mai are nici el nici o sursă și după cât am înțeles, nici fructe n-au prea fost anul acesta.

În privința prefaței, eu am un plan pe care trebuie să-l discutăm amândoi. Te rog, ține-mă la curent cu ce mai aveți nou acolo.

Sunt sigur că Doamna Lucreția, ne va mai pregăti un papricaș de pui și o mămăligă cu brânză și lapte acru ca la Vărarea copilăriei mele.

     Cu cele mai bune salutări,

                               G. Istrate

Dragă domnule Mititean,

Voiam să-ți scriu mai demult, dar am tot amânat în speranța că m-aș putea  repezi eu până la Năsăud. Dar cum lucrul acesta nu s-a putut realiza, recurg la scrisoare.

Te rog, mai întâi, să-l  întrebi pe dl. director Coc  dacă a primit la  începutul  lunii trecute, o scrisoare de la mine și dacă dezideratul meu poate fi transformat în faptă. În al doilea rând, te rog să vezi la biblioteca Academiei dacă nu găsești  cumva o ediție a poveștii lui Ion Creangă, Harap Alb, apărută la Sibiu în 1914, anul nașterii mele, și dacă o găsești vezi, te rog, dacă textul respectiv nu-i divizat în zece capitole, cum este cel din ediția apărută la Brașov, în 1918. Editorul respectiv trebuie să se fi gândit că povestea este prea lungă, pentru cititorii care, cei mai mulți „sloveneau”; atunci învățau să citească. Aș avea nevoie de această  informație într-o săptămână, în vederea unei comunicări pe care urmează să o fac, pe la mijlocul lunii, la „Zilele Ion Creangă”, de la Târgu Neamț.

Te rog de asemenea, să-mi comunici anul în care a fost dezvelită statuia lui Coșbuc din parcul din Bistrița. Dau zilele viitoare la tipar, o broșură cu  bibliografia Coșbuc (între anii 1950-2000) și am nevoie de informația  respectivă. Broșura respectivă va apărea, cred, până pe la mijlocul lunii februarie și aș vrea s-o lansez la Năsăud, în jurul datei de 25, când se vor împlini o sută de ani de la apariția poeziei „Graiul Neamului”.

Spune-mi dacă a apărut ceva în presa locală, în legătură cu întâlnirea  noastră la Năsăud și cu ședința Astrei, ce a avut loc la Feldru, când eu n-am putut veni. Scrie-mi te rog, cât mai repede și dezleagă-mi semnele de întrebare pe care ți le-am indicat.

Multe mulțumiri și toate urările mele de sănătate și de spor în muncă.

Se apropie Crăciunul și Anul Nou. Părăsim un mileniu și ne aninăm de altul, despre care ne place să credem că va fi mai bun.

   La mulți ani!

    G. Istrate

Dragul meu,

Pe ziua de 23 mai sper să vin la Năsăud, la simpozion, unde sunt programat  cu o comunicare.

Te rog încearcă să vezi dacă poți găsi biblioteca academică deschisă și interesează-te dacă nu se găsește acolo, ediția din 1911 a poveștii Harap Alb, a lui Creangă, prefață de Octavian Tăslăuanu și apărută la Sibiu, în Editura ASTREI. Dacă o găsești, roagă-l pe dl. director Coc să-mi facă o copie la xerox, a ei.

În același timp, aș dori să știu dacă nu există acolo și cărțulia lui Nicolae Iorga „Ceva despre Ardealul românesc”, apărută chiar la Năsăud, în anul 1907. Dacă  o găsești, fii bun și împrumut-o, pentru câteva zile, s-o pot vedea când vin acolo; mi-ar trebui numai să le-o arăt celor ce îmi vor asculta comunicarea.

Cu cele mai bune mulțumiri și cu toate urările mele de bine! 

         G. Istrate, Iași,14 mai 2001

Dragul meu,

Abia acuma mă pot desprinde din încleștarea de aici, ca să mă reped până la Bistrița. Voi sosi acolo cu trenul de Galați, de pe la ora 18. Joi am treabă la Bistrița și vineri, cu același accelerat de Galați, trebuie să mă întorc acasă. Nu știu dacă voi putea trece pe la bibliotecă să văd cartea despre care ți-am vorbit într-o scisoare precedentă (Ion Creană, Harap Alb, Sibiu, 1914). I-am scris, mai demult, lui Seni și l-am rugat să-mi obțină o copie la xerox, dar n-am primit nimic de la el, nici măcar nu mi-a confirmat primirea scriisorii. Cartea există și la Biblioteca Județeană din Piatra Neamț și mi-a promis un scriitor de acolo că îmi va procura el o copie. Dar nici el nu și-a onorat promisiunea.

Când ți-am cerut informații mi-ai spus că textul nu este fragmentat, ca în ediția din 1918, apărută la Brașov. Ce rugăminte am? Să scoți cartea aceasta să mă uit în ea,în zece minute, în gară, în așteptarea trenului. Am pregătit un articol pentru ediția de la Brașov, care este una aparte, și vreau să văd ce raporturi se pot stabili între ea și cea de la Sibiu.

La Bistrița, vreau să văd dacă nu găsesc niște bani pentru cartea George Coșbuc – în ultimii 50 de ani, în care dau și o bibliografie completă pentru perioada respectivă. Cartea se găsește la tipografie și a fost culeasă pe calculator.

Nu știu la ce oră mă voi întoarce vineri de la Bistrița și prin urmare, nu știu nici dacă voi avea timp să trec pe la liceu și, eventual, pe la primărie. Dacă îl vezi pe profesorul Lăpușneanu, spune-i, te rog, că aș dori să-l întâlnesc.

La Timișoara, la Editura Helicon, au apărut opt cărți ale lui Coșbuc, dintre care una („Balade și idile”) în trei ediții. Am șapte dintre aceste volumașe; îmi lipsește ediția a III-a din „Balade și idile”, apărută în 1999, și „Negura nopții”, din 1995. Perioada apariției tuturora este 1995-1999. Editura respectivă s-a desființat, între timp, așa că tentativa mea de a le găsi acolo a eșuat și ea. Vezi, te rog, dacă nu se vor fi găsind la librăria din Năsăud. Eu am să le caut joi și la Bistrița.

Dacă nu primești scrisoarea la timp, și nu te pot vedea  miercuri seara, sper să ne întâlnim măcar vineri, în așteptarea acceleratului de Galați.

   Până atunci, salutări călduroase tuturor!

G. Istrate, Iași, 27 ianuarie 2007